Succesul OMC, sub semnul intrebarii

Cei cinci actori principali ai Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), s-au intalnit la inceputul acestei saptamani la Londra, in vederea deblocarii negocierilor agricole din cadrul seriei de tratative de la Doha, asupra liberalizarii comertului. Daca precedentele intalniri ale reprezentantilor comerciali ai UE, SUA, India, Japonia si Brazilia nu au facut decat sa sporeasca confuzia din sanul OMC si sa atraga criticile europenilor fata de propunerile inaintate de comisarul Peter Mandelson, reuniunea de luni de la Ambasada Indiei din Londra pare sa mai fi linistit un pic apele, desi fara sa aduca rezultate notabile.

Pentru prima data de la declansarea acestor tratative, privite sub semnul esecului, participantii au anuntat luarea in discutie si a comertului cu produse industriale si servicii, in raspuns la concesiunile facute de Bruxelles in materie de agricultura. ''Ne-am redus divergentele'', s-a felicitat ministrul indian al Comertului, Kamal Nath, la incheierea discutiilor. Nu la fel de multumit de rodul discutiilor s-a aratat insa si seful diplomatiei braziliene, care a declarat ca ''divergentele raman in continuare extrem de mari'', si a regretat in special lipsa discutiilor asupra agriculturii''. Agenda de lucru a reprezentantilor comerciali prevede continuarea discutiilor asupra liberalizarii comertului, dar de aceasta data intr-un cadru mai larg, la care este asteptata si participarea emisarilor tarilor emergente.

Comisarul european al Comertului, Peter Mandelson, extrem de criticat la nivelul Uniunii, in special de catre francezi si de catre ceilalti mari beneficiari ai subventiilor agricole, pentru concesiile mult prea mari facute in privinta comertului agricol, s-a declarat si el incantat de rezultatul intalnirii de luni, dat fiind ca, sublinia el, ''Statele Unite s-au tinut de partea Uniunii Europene'' prin deschiderea discutiilor asupra serviciilor si produselor industriale.

Negocierile din cadrul rundei Doha urmaresc reducerea taxelor vamale practicate de catre marile puteri fata de produsele agricole provenite din tarile sarace, in scopul facilitarii dezvoltarii acestora. Pretul cerut insa de marii actori economici este ca tarile emergente sa isi deschida pietele pentru serviciile si produsele industriale.