“Pe masura ce devine mai civilizata, Romania devine mai putin interesanta”. Radu Florescu, unul dintre veteranii publicitatii locale, a venit in 1990 in Romania pentru a participa la “renasterea unei tari”, desi avea o slujba foarte buna ca trader pe Wall-Street. De atunci, nu s-a gandit niciodata sa paraseasca aceasta tara chiar daca are cetatenie franceza si americana si ar putea locui oriunde si-ar dori.
Ce ai putea sa-l mai intrebi pe publicitarul despre care probabil s-a scris ori vorbit cel mai mult in presa romaneasca. Pentru ca in afara de dat interviuri, a aparut si in carti… si in filme. Sase filme…la care nici macar nu s-a uitat, din "superstitie".
Si, chiar daca despre cei din media si publicitate se spune adesea ca sunt aroganti, cu siguranta nu poti spune asta despre Radu Florescu.
Diferenta dintre restaurantele din Romania si cele din strainatate
I-am zis inca de la inceputul interviului ca am emotii (ajunsesem cu 20 de minute inainte de ora stabilita la Uptown, unul dintre restaurantele preferate ale managerilor din Romania) , si mi-a raspuns simplu: “ Respira adanc. Nu ai de ce sa fii emotionata. E doar o conversatie”. Si chiar asa a si fost. Pentru ca daca pana atunci am mai facut interviuri cu Radu Florescu, acel pranz a fost o conversatie.Primul subiect? Restaurante si mancare.
Despre locul de intalnire pe care l-a ales, Radu Florescu spune ca este un restaurant bun, cu un meniu consistent, la care merge destul de des. Insa, desi in Bucuresti sunt cateva “restaurante foarte bune”, atunci cand le compari cu cele de top din strainatate, apare o mare diferenta.
“O diferenta intre a fi bun si a fi excelent. Este o diferenta in privinta a tot, a mancarii, a serviciilor”, explica Florescu.
E drept, inca suntem in spatele restaurantelor de top din strainatate, insa, in acelasi timp, este o mare diferenta fata de anii '90, cand chelnerii aduceau nedesfacute sticlele de Pepsi, iar managerul lua masa la Hotel Bucuresti pentru ca acolo era “singurul loc in care se putea manca” . Mai erau Intercontinentalul si restaurantul Pescarus, unde pestele “parea luat din Herastrau”. Insa la Hotel Bucuresti erau chifle bune.
“Acolo, canta o doamna in jur de 60 de ani, dar care avea o peruca ce o facea sa arate de parca avea in jur de 100. Canta toate cantecele traditionale romanesti”, explica fondatorul Centrade Saatchi&Saatchi, un grup cu afaceri in jurul a circa 50 de milioane de euro.
Mancarea lui preferata este cea orientala, indiferent ca este vorba de cea indiana, thailandeza, chinezeasca, vietnameza sau coreeana. Din pacate, nu prea gaseste in Romania ceea ce ii place.
De la restaurante, preferinte culinare, ajungem sa vorbim despre orase.
Radu Florescu este pasionat de istorie, dar, in acelasi timp, ii plac orasele mari, asa ca printre preferatele sale se numara Londra “locul unde merge foarte des pentru ca acolo este sediul retelei Saatchi”, Paris- “o minunata capitala europeana”, Roma “datorita vestigiilor antice unde poti vedea evolutia arhitecturii inca de dinainte de Hristos” si, bineinteles, Bucuresti.
Bucurestiul este o reflectare a sufletului romanesc
“Este un fel de oras al paradoxurilor. Bucuresti este un oras si pentru a munci si pentru trai in el, este un oras minunat in care sa fii. Dar, nu ar fi asa, daca ai vrea doar sa traiesti sau doar sa muncesti. Trebuie sa le ai pe amandoua pentru ca impreuna merg. Altfel, separat, nu merg. Asta pentru ca Bucurestiul nu este structurat, este o reflectare a sufletului romanesc. Are mult lucruri bune: traficul nu este chiar aglomerat, curatenia… depinde de la un sector la altul. Are parcuri, este usor sa joci tenis. Daca mergi la Paris nu este usor sa gasesti un loc pentru tenis, si, daca gasesti, este scump. Este un oras plin de viata, poti simti energia in Bucuresti, daca mergi in Lipsani sau in alte locuri din oras. Eu nu sunt o persoana de club, si, oricum sunt prea batran ca sa merg la club”, afirma publicitarul.Da, Bucurestiul, este un oras plin de viata, dar in privinta lucrurilor pe care le poti face, oferta nu este foarte variata.
“Muzeele sunt limitate, restaurantele… dar de cate ori poti merge sa mananci intr-o zi? Bucurestiul este interesant pentru ca este nestructurat. Cred ca Romania, pe masura ce devine mai civilizata, este tot mai putin interesanta. Asta e adevarul”, concluzioneaza Florescu.
Ii plac, de asemenea, Brasovul, Clujul, Sighisoara, dar sunt orase de provincie, iar…” eu sunt o persoana urbana, am nevoie de un oras mare”. De exemplu, ii este drag Bostonul, orasul in care s-a nascut, pentru ca "ai multe lucruri de facut acolo, dar nu este ca in New York, unde este o lume total diferita”.
Si cu toate ca a lucrat cativa ani pe Wall-Street, in 1990 a decis sa se intoarca in Romania, in tara in care mai venise pentru un an cu o bursa Fullbright la Scoala Americana, cand avea opt ani.
Bineinteles ca intreb de ce a facut asta. Imi spune ca este o intrebare pe care i-o adreseaza toata lumea si ca stie raspunsul pe dinafara.
A hotarat sa revina in tara din care tatal sau a fost fortat sa plece de inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dupa ce in 1989 a vazut la televizor cum au cazut dictaturile comuniste din Europa de Est. Atunci s-a gandit “ca ar fi un lucru minunat sa ia parte la renasterea unei tari”.
Primii angajati- cei mai buni studenti ai colegilor tatalui
“Stiam foarte putin despre Romania, fusesem aici cand aveam opt ani si mi-am zis ca daca nu o fac acum, nu o sa mai fac nicodata. Toata lumea mi-a zis ca sunt nebun, inclusiv tatal meu. Motivatia nu a fost una de business, a fost altceva. Nu pot sa spun exact ce a fost, a fost un al saselea simt. A fost motivatie, interes, o oportunitate, nu doar pentru business, ci pentru viata mea. Cate tari europene merg printr-un proces ca Romania? Putine, pentru ca se intampla o data in viata. Si atunci m-am gandit ca ar fi interesant sa fac asta si pentru ca nu sunt genul care sa stea in spatele unui birou. Asa fac acum, dar inainte nu imi placea sa fac asta”, explica Florescu.A ajuns la Bucuresti cu un avion Tarom si cat timp a zburat i-a curs apa in cap “pentru ca probabil erau gauri”. Unul dintre cei cu care s-a intors in mai 1990 in Romania era Cristian Burci, fondatorul grupului BBDO Romania, unul dintre competitorii lui Florescu. Il stia datorita fratelui sau, care il cunoscuse pe Burci in Los Angeles. In acea perioada, Burci avea un restaurant care “esua” in LA. Restaurantul nu mai exista, pentru ca a ars in timpul unor proteste din Orasul Ingerilor. De altfel, managerul adauga ca restaurantul din LA este un subiect despre care Burci nu vorbeste.
“Majoritatea sau chiar toti cei pe care i-am intalnit erau prietenii tatatului meu. Cristi era plecat de cativa ani si nu stia pe nimeni. El a trecut granita traversand Dunarea inot in anii '80, a fost arestat in Iugoslavia”, isi aduce aminte Florescu despre inceputurile grupului Centrade Saatchi&Saatchi.
A pus bazele Centrade impreuna cu Cristian Burci, insa “Cristi nu a rezistat mult si, dupa cateva luni, sase –opt luni, a vrut propria afacere”. Spune ca acum incepe sa ii para bine pentru ca drumurile lor au evoluat separat si fiecare are businessul lui.
In acea perioada in care romanii nu auzisera inca de publicitate, rating sau GRP, Florescu a hotarat ca primii angajati sa fie cei mai buni studenti ai profesorilor care i-au fost colegi tatatului sau.
Florescu: Nu sunt neaparat mandrul de "episodul Dallas"
De unde i-a venit ideea sa faca un business in comunicare, desi inainte lucrase in zona financiara?“Ideile bune incep de la o sclipire”, imi spune. Iar acea sclipire a aparut atunci cand se plimba pe strazile Bucurestiului cu cotidianul The New York Times in mana si oamenii ii cereau pagini din ziar.
“Acela a fost catalizatorul. Nu aveam nicio idee despre ce o sa fac. Si m-am gandit daca nu ar fi interesant sa fac un business in comunicare”, spune managerul Centrade Saatchi&Saatchi, adaugand ca alegerea parea cea potrivita mai ales ca el studiase marketing la Boston College.
Unul dintre primele lucruri pe care a incercat sa le faca a fost un joint venture intre ziarul Tineretul Liber si cotidianul american USA Today. Nu a mers.
Apoi a adus Dallas pe ecranele romanilor, recordul de audienta al TVR (o cota de piata de 90%) nefiind atins pana acum, dupa cum spune Florescu. Serialul a fost difuzat si in anii '80, insa intreaga serie de 14 sezoane a fost adusa in Romania dupa 1990. Si cu toate ca atunci cand incepea Dallas, Romania “se inchidea”, managerul spune ca nu este neaparat mandru de episodul Dallas.
Crede ca Dallas i-a facut pe romani sa aiba o imagine gresita despre oamenii de afaceri, despre practicile lor, asimilandu-i de multe ori cu complotistul J.R..
“A fost simplu. Televiziunea Romana voia showul, dar nu si-l putea permite si noi am adus un sponsor. Si unicii care aveau bani erau companiile de tigari (n.red.reclamele erau pentru Kent). Dar, la un moment dat, un om important din TVR a vrut sa opreasca reclama. Nu era impotriva tigarilor, nu mai voia reclama deloc. Am zis ca nu e nicio problema si ca poate opri serialul. Si a fost o tacere mormantala. Mi-a zis <<Nu vorbesti serios>>…I-am raspuns: <<Bineinteles ca vorbesc serios>>. Am iesit in presa, oamenii au spus ca vor inapoi serialul si a reinceput>”, isi aduce aminte Florescu despre momentul din 1995.
Managerul adauga ca in acea perioada TVR difuza un minut de publicitate pe ora. In prezent televiziunea publica difuzeaza opt minute, iar statiile comerciale 12.
Un lucru amuzant legat de aceasta perioada este ca in timp ce se afla pe aeroportul Otopeni, nu avea cine sa-i stampileze pasaportul pentru ca toti angajatii se aflau intr-o camera in care se uitau la Dallas.
“Am batut in geam si i-am zis unui ofiter de acolo ca eu sunt cel care a adus Dallas. Atunci m-a condus in salonul VIP”.
Insa acum industria de media si publicitate este total schimbata. Este o piata in care domina digitalul, in care trebuie sa ai cont pe Twitter, in care trebuie sa fii flexibil.
“Cu tehnologia care se schimba, nu mai poti planifica. Maine poate fi lansata o aplicatie prin care tot ce ai facut pana atunci devine demodat. Asta e o foarte mare provocare. Cred ca este foarte important sa fii flexibil pentru ca secolul 21 este dramatic in schimbari. Nu sunt o persoana a internetului, am nevoie de lectii ca sa imi deschid telefonul, dar recunosc importanta acestor noi tehnologii si impactul lor asupra noastra, a felului in care auzim, vedem lumea”, afirma Florescu.
Are trei baieti. Toti se uita la televizor, dar pe computer si fara reclame
El da ca exemplu globalizarea, un lucru care modifica complet felul in care sunt produse lucrurile in prezent. Cel mai bun exemplu? Nokia.“Cat a stat in Romania, la Cluj? Cativa ani? Este foarte amuzant ca aveam un discurs despre globalizare cu o zi inainte de anuntul Nokia si vorbeam despre mutarea fabricilor. Si a doua zi a venit anuntul. Cativa oameni mi-au zis ca stiam dinainte. Nu stiam. Asta e tipul de lume in care traim. De exemplu, listarea Facebook. Oamenii nu au nici cea mai mica idee despre care va fi impactul asupra dezvoltarii de aplicatii. Ce se va intampla cu televiziunea? Eu am trei baieti si niciunul nu se uita la televizor. Se uita la televizor, dar pe calculator, fara reclame. Crezi ca atunci cand vor fi batrani se vor intoarce la televizor sa se uite la reclame de 12 minute pe Pro TV? Nu cred”, spune americanul despre viitorul publicitatii.
Pentru ca vrea sa tina pasul cu tehnologia, de o luna are si cont de Facebook. Avea foarte multe cereri de la prieteni “care nu sunt foarte sofisticati in ale internetului" si care ii spuneau sa intre pe Facebook pentru ca asa isi pot "spiona fiii”. Deocamdata are patru prieteni, dintre care o persoana pe care nici nu o cunoaste. Spune ca a fost destul de reticent fata de Facebook pentru ca vrea sa fie discret si se teme ca asa nu va mai fi.
Si tot ca sa fie in pas cu tehnologia, are doua telefoane: un BlackBerry si un telefon obisnuit, pe care vrea insa sa-l schimbe cu un iPhone.
In timpul liber ii place mai ales sa citeasca. Prefera cartile istorice, biografiile. Tocmai a terminat o carte despre Razboiul Crimeii si acum citeste un volum despre tratatele incheiate la Paris dupa Primul Razboi Mondial
“Imi place istoria, o iubesc”, adauga Florescu.
Printre cartile preferate se numara “Seven pillars of wisdom” , o autobiografie despre experientele soldatului britanic T.E. Lawrence (Lawrence al Arabiei) si "1453", un volum despre caderea Constantinopolului.
Tocmai pentru ca ii place istoria, politica, spune ca persoana pe care si-ar dori sa o intalneasca este presedintele Barack Obama. Nu i-ar pune o intrebare, insa i-ar spune “Get tougher” (n.red. Fii mai dur).
"Nu as mai expune Saatchi la aceasta pedeapsa"
Asa a ajuns sa se implice si in campaniile prezidentiale pentru fostul presedinte Emil Constantinescu (1996) si pentru guvernatorul Mugur Isarescu (2000).Nu regreta aceasta decizie, dar acum nu ar mai implica grupul intr-o campanie de comunicare politica.
“Ca individ poate m-as gandi, dar compania… nu as mai expune Saatchi la aceasta pedeapsa” spune razand.
De-a lungul anilor au mai fost politicieni care i-au cerut sa le fie consultant, dar i-a refuzat. Nu din lipsa de interes, ci de timp.
“Cea mai mare lux al meu este timpul. Si nu poti face asta part-time. Trebuie sa faci asta 100%, altfel nu ai cum”. Pentru ca altfel pierzi. Si, din experienta campaniilor politice a invatat ca, in Romania, atunci cand pierzi, trebuie sa fii foarte atent. Tot pentru ca a vazut cum lucreaza guvernul si-a dat seama de doua lucruri.
“Oamenii sunt tot oameni, indiferent ce functii au. Iar al doilea, structura de lucru s-a imbunatit, dar este inca haotica, foarte haotica”.
Crede ca problema Romaniei nu este coruptia, ci faptul ca, in general, trebuie sa spui ce faci si sa faci ce spui.
“Aici nu e asa. Nu a fost niciodata asa. Oamenii spun, dar nu fac. Si asta face lucrurile foarte complicate. Multe ambasade vorbesc despre coruptie. Toata problema coruptiei tine de transparenta, iar asta inseamna sa faci ceea ce spui”.
Ma intreaba daca stiu care este definitia cuvantului “accountability” in romana si ii spun ca nu.
“Nu stii pentru ca nu exista. Nu exista definitie in romana. Nu e responsabilitate, contabilitate. Nu exista un cuvant pentru definitia exacta. Cineva a scos un cuvant din limba romana. Daca poti rezolva asta, rezolvi multe probleme. De exemplu, in SUA niciun politician serios nu si-ar parasi partidul pentru a merge la altul asa cum se intampla in Romania cu oameni care trec de la PSD, PDL la USL, PNL. Nimeni nu te mai crede daca iti tradezi valorile”, explica Florescu.
„Accountability” este un cuvant care in engleza este un concept folosit in etica si in zona de guvernare si care are mai multe semnificatii.
Il admir pe Obama pentru principiile lui
II place de Obama pentru ca i se pare ca acesta nu a renuntat la valorile lui. Spune ca va vota pentru presedintele american in exercitiu si ca „stie foarte bine” ca acesta va fi reales la toamna“Il admir pentru principiile lui. Tine la ele. Are gandire pe termen lung, are o viziune care merge in afara politicii, nu incearca sa fie agresiv”.
Un alt lucru care ii place la americani este atitudinea lor, acea atitudine de “I can do”. Daca dupa patru cinci ani de criza economica SUA incepe sa isi revina, in schimb, in Europa este total diferit pentru ca oamenii nu se pot pune de acord.
“Fara unitate nu poti face foarte multe. Cum poti sa pui lucrurile impreuna daca fiecare are propriul interes? Daca ai o tara de 22 de milioane de indivizi, nu este o tara, este o tara cu 22 de milioane de oameni. Un exemplu concret suntem noi, la Saatchi. Cand noi ca echipa ne punem de acord asupra unei idei de prezentare la un pitch, castigam. Cand este un singur om care nu este de acord, pierdem. Am masurat asta”, afirma fondatorul Centrade Saatchi&Saatchi.
Insa, cu toate acestea, in ultimii 20 de ani nu a avut niciun moment in care sa vrea sa se intoarca in SUA. Mai merge de doua-trei ori pe an pentru ca unul dintre cei trei fii ai sai este student acolo.
Ce l-ar intreba pe Radu Florescu daca ar fi jurnalist
De-a lungul anilor s-a implicat puternic si in activitati de caritate.“Este foarte important pentru o tara ca Romania, care este saraca, sa fii implicat in comunitate. Cred foarte mult in asta. Sunt implicat in multe organizatii, prea multe, si este o mare presiune pe mine in privinta timpului. Dar am vrut sa ma implic in lucruri care schimba ceva. Uneori renunt pentru ca mi se pare ca unele nu fac foarte mult”.
Printre organzatiile in care este implicat Florescu se numara United Way, Junior Achievement, AIESEC si ASEBUSS- scoala de afaceri care organizeaza programe de Executive Master of Business Admistration (EMBA) in parteneriat cu Kennesaw State University.
In fiecare an sustine discursul de absolvire a studentilor la programele de EMBA si in fiecare an are o alta tema, in functie de context.
Ce si-ar spune siesi daca acum ar avea 20 de ani?
“Invata sa folosesti Facebook. Pentru ca daca nu stii, ai probleme. Sunt serios, foarte serios. Asta as spune”, afirma Florescu.
Iar daca ati fi jurnalist, ce l-ati intreba pe Radu Florescu?, ii spun.
“Este o intrebare buna, dar nu e corecta. Pentru ca il cunosc pe Radu atat de bine. Sa ma gandesc (spune intinzandu-si mana pe canapea si fluturandu-si degetele ganditor)…De ce nu aplici mai mult in ceea ce faci ceea ce ai citit? Este o intrebare pentru toti dintre noi”.
Nota de plata:
Aproximativ 180 de lei (Restaurant Uptown)
Penne quarto formaggi
Apa plata si minerala
Salata Rucola
File of Sole
Salata Caesar
Fotografii realizate de MIrcea Dragos (fotografii-profesionale.ro)
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
