De la cariera impresionanta, care implica David Paradine Television, CBS, BBC, Saatchi & Saatchi, la descendenta nobila - este fiul istoricului Radu Florescu si descendent al unei vechi familii boieresti din Tara Romaneasca - si pana la mentalitatea orientata catre caritate si implicarea in cauze sociale, precum EERC sau Hospice Casa Sperantei, John Florescu este un personaj impresionant in peisajul autohton. Am discutat cu el despre cum ar arata Romania fara Hospice si cum se vede implicarea romanilor in actiuni de caritate, mai ales in zona de ingrijire paliativa, unde Hospice activeaza.

John Florescu este cetatean american si francez, s-a nascut si a trait o buna parte din viata in Texas, SUA. Este fiul istoricului Radu Florescu, iar familia sa are o istorie de 600 de ani, cu ministri, academicieni, muzicieni si diplomati, “o familie profund romaneasca”, dupa cum el insusi povesteste. Prima oara cand a venit in Romania avea 13 ani, insa abia dupa caderea comunismului s-a reintors in tara, alaturi de familia sa. Dupa 24 de ani de resedinta romaneasca, John Florescu spune ca s-a intors pentru ca iubea Romania, stia ca o sa se dezvolte si, odata cu tara, si familia sa.

In 1992 a infiintat, alaturi de fratii sai Radu si Nick Florescu, agentia de publicitate Saatchi & Saatchi, iar ulterior s-au extins in industrie, adaugand servicii de publicitate outdoor, media, productie si postproductie si branduri precum Centrade, Ogilvy sau Kubis. De-a lungul timpului au renuntat la anumite businessuri, s-au extins in alte domenii, iar in prezent John Florescu conduce filiala The Chainsaw Productia in Europa, companie de postproductie din SUA.

De la EERC, la Hospice si donarea domeniului Florescu

Primul contact cu actiunile de caritate a fost la initiativa tatalui sau, Radu Florescu, care a infiintat, in urma cu 11 ani, Educational Enrichment for Romanian Children (EERC), o organizatie educationala prin intermediul careia copiii talentati beneficiau de burse in SUA. Datorita acestui program, peste 100 de copii au calatorit, studiat, petrecut vacante si unii chiar au ramas in SUA.

“Imi aduc aminte ca am ales Petrosaniul ca primul loc de unde sa recrutam copii. Stiam ca sunt dificultati in zona, minerii venisera la Bucuresti in lipsa locurilor de munca locale si erau copii care avusesera o viata grea. M-au impresionat expresiile lor. Am cerut directorului scolii din Petrosani sa selecteze cativa copii talentati cu care sa vorbim; din 20 de elevi trebuia sa alegem 6. Anul urmator am selectat alti copii, apoi am extins orasele de unde recrutam si in 11 ani, mai bine de 100 de copii au putut pleca in diverse orase din SUA“, povesteste John Florescu.

17 judete din Romania nu au...
Citeste si: Studiu: 17 judete nu au niciun fel de serviciu de ingrijire paliativa

“Sunt din Massachusetts, locul de bastina al lui J.F.Kennedy, care la un moment dat a zis ca nu trebuie sa te intrebi ce poate sa faca tara pentru tine, ci sa te intrebi ce poti face tu pentru tara. Noi toti am crescut cu dictonul asta, ca pe langa status si avere, poti construi si ceva pentru comunitate. Ideea de a da ceva inapoi comunitatii este una foarte centrala in gandirea americana si este parte din comportamentul nostru”, explica John Florescu.

Al doilea contact cu actiunile de caritate a reprezentat Hospice; desi nu s-a implicat in actiuni de voluntariat, John Florescu marturiseste ca trece frecvent pe la centrul de la Adunatii Copaceni pentru a vedea copiii si a se asigura ca totul este in regula. Hospice Casa Sperantei a inaugurat in vara centrul de la Adunatii Copaceni, o unitate cu 12 paturi ce ofera ingrijire paliativa copiilor. Centrul este fostul conac Florescu, o mostenire de familie, pe care Radu si fratii sai au decis in 2016 sa il doneze Hospice.

“Era o proprietate unde mergeam in weekenduri, se tineau petreceri si baluri, imi aduc aminte ca imi povestea bunica mea cum tiganii cantau seara la vioara, asezati in copaci, ce timp ce luau cina. Cand ne-am intors, am decis sa renovam casa si domeniul, care ramasesera abandonate si riscau sa se dezintegreze. La inceput, am dat-o spre folosinta Bisericii Catolice, dar de-a lungul timpului a fost dificil de sustinut pentru ca aveam probleme cu administrarea. Preotul din sat a facut o treaba buna, iar noi am decis sa strangem bunuri si bani pentru comunitatile din jur, aveam companii mari precum Carrefour si Metro care donau si astfel am adus la viata domeniul”, povesteste John.

Apoi fratii Florescu au decis sa schimbe sponsorizarea ordinului religios si sa se orienteze catre o alta cauza. Atunci a intrat in peisaj Hospice: "Conexiunea a venit prin intermediul varului meu Ion, care stia Hospice, si coincidenta a fost mare pentru ca patronul organizatiei este Ducele de Nortfolk, iar patronul meu de la vremea respectiva, Sir David Frost, era casatorit cu fiica acestui duce. Ne-a povestit despre un astfel de centru in Brasov, ne-am dus acolo si ne-am uitat la facilitate si ne-am intalnit cu reprezentantii Hospice in Franta, unde locuia tatal meu. A fost ca si cum trebuia sa se intample”, povesteste John Florescu.

Transparency International:...
Citeste si: Romania, a patra cea mai corupta tara UE. Statele care ne-au "depasit"

Centrul de la Adunatii Copaceni, amenajat pe domeniul donat de catre familia Florescu, a fost inaugurat dupa o investitie totala de 1,7 milioane de euro, suma provenita de la sponsorii si donatorii care sustin cauza ingrijirii paliative. Centrul cuprinde o unitate cu 12 paturi, spatii pentru activitati educativ-terapeutice, sase apartamente sociale dedicate familiilor aflate in situatii limita, un centru educational, un centru de zi pentru diferite terapii ocupationale, o cladire destinata activitatilor de kinetoterapie, o cladire destinata taberelor de vara, un centru de terapie pentru familii si un centru educational destinat personalului medical.

Cum ar arata Romania fara Hospice

John Florescu crede ca daca Hospice s-ar retrage din Romania in urma dificultatilor intampinate din partea statului, am avea o serie de efecte negative. “Persoanelor care au nevoie de servicii de ingrijire paliativa li s-ar rapi aceasta sansa, la fel si celor care sunt pe lista de asteptare. Cred ca nu ar motiva in niciun fel statul sa faca mai mult pentru ca statul trebuie sa isi schimbe gandirea in primul randul. Clar sunt intentii, dar este un drum lung pana la a face ceva efectiv. Nu in ultimul rand, ar trimite un mesaj clar ca actiunile de caritate, ca un comportament civic si ca responsabilitate, nu functioneaza in Romania pentru ca nimeni nu considera ca trebuie sa faca ceva. Toate aceste ramificatii distincte - latura umana, cea a autoritatilor si mesajul general transmis - ar face ca alte ONG-uri, care probabil luau in considerare Romania, sa se razgandeasca”.

Daca as fi un ONG strain, precum este Hospice in Romania, si as vedea ca esuez, as stii ca este din cauza atitudinii si a mediului romanesc, nepregatite pentru acest fel de CSR social. Hospice este o companie condusa eficient, echipa este bine pregatita, sunt recunoscuti inclusiv de regina Marii Britanii ca fiind un lider in zona de caritate. Si daca ar esua in Romania ar trimite un mesaj pentru toti cei care iau in calcul sa activeze in viitor aici. Nimeni nu este obligat sa ajute Romania, mai ales cand vad ca romanii insisi nu se sprijina intre ei si astfel de cauze sociale.

Cand vine vorba de cauze sociale precum cele Hospice, oferirea de servicii paliative copiilor si adultilor aflati in faze terminale sau care sufera de boli incurabile, romanii sunt reticenti, mai ales in ceea ce priveste resursa de timp. De ce sa alegi sa sustii o astfel de cauza sociala?

Cum scrii un CV impresionant...
Citeste si: Cum scrii un CV bun daca nu ai deloc experienta profesionala

“Poate ca li se pare deprimant, poate considera ca nu mai sunt sanse, desi in multe cazuri, pacientii surprind si continua sa traiasca mult timp. Daca faci voluntariat si petreci timp cu astfel de pacienti, creezi o conexiune speciala si profunda cu ei, un sentiment care iti poate imbogati viata. Chiar daca mor, tristetea nu-i neaparat un lucru rau, poate fi edificatoare. Inveti multe din suferinta. Oamenii care sufera de astfel de boli se simt uitati, neglijati, simt ca nu conteaza. Nu cer mult, iar noi le putem dari putin din partea noastra, dar sa conteze enorm pentru ei. Celor care iau in calcul astfel de voluntiat, le spun doar sa o faca. Poti face multe activitati de divertisment care sa iti aduca satisfactie si placere, poti face voluntariat care o sa iti aduca un alt fel de sentiment pe care altfel nu l-ai putea incerca: intens, personal, real, dificil intr-adevar, dar plin de satisfactie si bucurie”.

Cat de responsabila social este Romania?

Cum se vede implicarea statului, a companiilor si a populatiei in actiuni de caritate, voluntariat si sustinerea cauzelor sociale? John Florescu considera ca statul roman nu are resurse si puterea necesare pentru a sustine sectorul non-guvernamental. Este subfinantat, se misca in mai multe directii in acelasi timp si nu are cele mai eficiente institutii. In acest context, “povara” cade pe umerii companiilor private si a populatiei, insa este important sa se schimbe perceptia asupra rolului acestora intr-o tara.

“Cand o companie este profitabila ar trebui sa se gandeasca sa ofere ceva inapoi, nu este simplu, dar cu totii avem responsabilitati. Dar cred ca mentalitatea este la acest nivel in Romania, nu cred ca firmele romanesti au inteles ca unul dintre joburile lor este de a returna ceva societatii. Nu este o surpriza deoarece in timpul comunismului statul a luat totul si adesea romanii, si nu doar ei, cred ca acum totul pica in sarcina statului. Romania nu este o tara bogata asa ca nu te poti baza pe stat, sunt oamenii privati care au dezvoltat companii care au avut succes si care poti spera ca vor vedea nevoia de a interveni si a schimba ceva. Sunt multe cazuri in care companiile au sprijinit ONG-urile, inclusiv in cazul Hospice - Copaceni, desi cred ca cei mai multi donatori au provenit din SUA si Marea Britanie”, spune John.

De asemenea, John Florescu considera ca anumite legi si sisteme de taxare si impozitare nu sunt tocmai bine gandite de autoritati pentru sectorul neguvernamental. “Pentru un ONG precum Hospice, care nu numai ca nu primeste sprijin semnificativ din partea statului, ii ingreuneaza si mai mult operatiunile”, spune acesta. Modificarea regulamentului privind redirectionarea a 2% din impozitul pe venit si a procentului de 20% din cifra de afaceri a companiilor private sunt cateva exemple in acest sens.

“Nu doar ca nu sunt sprijiniti de stat, dar mai sunt si pedepsiti fiind taxati la acelasi nivel cu companiile private, cu nicio consideratie pentru faptul ca returneaza ceva societatii, ofera un serviciu social, pe care daca nu l-ar oferi, ar cadea in povara statului sau acesti oameni nu ar beneficia deloc de ajutor. Daca guvernul ar fi intelept, ar intelege ca reducerile de taxe si impozite pentru persoanele sau companiile care ofera servicii sociale si educationale nu este doar caritate, ci si business pentru stat”, explica John Florescu.

Mentalitatea romaneasca, invechita

Pe langa mediul de stat si privat, romanii au de lucrat in ceea ce priveste mentalitatea legata de voluntariat si caritate. John Florescu considera insa ca nu ar trebui sa sarim cu judecata pentru ca “romanii traiesc vremuri grele, iar daca nu esti in stare sa ai grija de tine si familia ta, este greu sa ai grija si de altcineva”.

Gandirea de tipul “daca altcineva nu se implica, eu de ce as face-o” se poate schimba pe masura ce au loc tot mai multe actiuni si campanii de voluntariat, de donatii, maratoane, care daca nu strang bani, ridica awarnessul in randul populatiei.

Daca Guvernul nu este capabil sa sprijine nevoile primare trebuie ori sa schimbi Guvernul, ori astepti ceva sau pe cineva, ori faci tu ceva in acest sens.

Cum pot ONG-urile sa cultive awarnessul in randul oamenilor? John Florescu considera ca ONG-urile, ca si alte organizatii, concureaza intre ele, dar si cu un numar limitat de companii care sunt deschise catre donatii.

“Poate ar fi mai indicat sa se faca campanii despre cum pot schimba gandirea nu pentru propriul ONG, ci pentru tot sectorul neguvernamental si ideea de contributie sociala, pentru ca ONG-urile au tendinta de a merge la aceiasi oameni mereu, limitati in ceea ce pot face si sustine. Ar trebui sa dezvolte o campanie care sa evidentieze nevoia de a dona, nu doar in sectorul lor de activitate, ci la nivelul intregii societati. Si cred ca liderii companiilor ar trebui sa se afle in spatele acestor campanii. Pana la urma, aceste companii sunt aici in primul rand pentru profit, dar daca o parte din castigurile lor se intorc in societate, inseamna ca ei platesc pentru privilegiul de a face business aici. Si ne intoarcem din nou la stat, care ar trebui sa devina constient in urma acestor campanii ca trebuie sa lucreze la sistemul de impozitare. Nu te vom taxa intr-o anumita zona de activitate pentru ca acea zona face contributii semnificative la sistemul social, ia povara de pe umerii nostri. Cred ca in acest fel nu ar mai fi 50 de companii mari care ar putea dona, ci mult mai multe”, incheie John Florescu.

Poti sustine si tu serviciile gratuite ale fundatiei HOSPICE Casa Sperantei redirectionand 3,5% din impozitul pe venit. Descarca formularul aici. Termenul de depunere este 15 martie.


Mai multe articole din sectiunea Social »



Citeste si
Cel mai mare retailer din Romania finanteaza ONG-urile