Cum a renăscut un cartier istoric al Timișoarei dintr-un amalgam de platforme industriale abandonate

Orice cartier istoric poate să renască în urma unei succesiuni fericite de dezvoltări imobiliare. Acesta a fost, în mare parte, și cazul unei suprafețe care se întinde pe mai mulți kilometri în Timișoara și aflată pe o axă care străbate aproape un sfert de oraș: zona Take Ionescu, Piața Badea Cârțan și Piața Traian. Aici, dacă în urmă cu doar câțiva ani exista mai degrabă un amalgam de platforme industriale abandonate și unități locative în stare avansată de paragină, zona în sine a renăscut printr-o succesiune de evenimente favorabile.

Cele mai importante schimbări au constat atât în transformarea unui fost depou de tramvaie în Muzeu și Centrul Multiplex, care va deservi Capitala Culturală Europeană, cât și dezvoltarea cartierului ISHO pe o suprafață de șase hectare, inclusiv cu spațiu expozițional și mutarea sediului Fundației Art Encounters aici, iar recent, deschiderea hub-ului FABER în locul fostei platforme industriale Azur abandonată, un proiect întreprins de o echipa de tineri arhitecți și oameni activi în zona culturală.

Foto: În stânga, ansamblul Azur. În dreapta situl 1 Iunie.

Trebuie menționat faptul că Timișoara este un oraș care are la baza un plan urbanistic de tip vienez (fiind construit de austrieci) și axat pe inele concentrice. Astăzi, inelul 1 de circulație este practic zona ultra-centrală și cartierul cetate (centrul vechi), iar inelul 2 este zona centrală largă, ce cuprinde și axa care străbate aproape un sfert de oraș: zona Take Ionescu, Piața Badea Cârțan și Piața Traian, menționată anterior.

Dintre acestea, Piața Traian, o capodoperă din punct de vedere a moștenirii arhitecturale, cu multe clădiri clasate monument istoric, intrase de ceva decenii deja într-o stare de izolare, față de ceea ce numic azi un centru urban, degradandu-se continuu și fiind părăsită de orice activitate.

Citeste si:
Dr. Virgil Musta: Am ajuns să refuzăm pacienții la internare
Dr. Virgil Musta: Situația...
Citeste si:
Tratament pentru cresterea parului
Tratament pentru cresterea...

În mijlocul bulevardului Take Ionescu, pe locul unde se ridică acum cartierul ISHO, dezvoltat de omul de afaceri timișorean Ovidiu Șandor, în urmă cu cinci ani era un teren cu o suprafață de șase hectare, plin de moloz, după ce proprietarii anteriori au demolat zona industrială ILSA. Nu în ultimul rând, Piața Badea Cârțan a fost reamenajată inițial în anii '90, dar nu a ținut pasul pentru a deveni o piață modernă în sensul de astăzi al cuvântului, iar între timp zona s-a aglomerat, devenind relativ murdară și dezorganizată.

Transformarea acestei părți din oraș a început chiar cu Piața Badea Cârțan, care a fost adusă în contemporaneitate la mijlocul anilor '90 prin intervenția arhitecților Andreescu & Gaivoronschi. Au urmat apoi o serie de proiecte de reabilitare a unor clădiri din Piața Traian și piața în sine, animate de dorința administrației locale de a revigora această parte de oraș - dorință neîmplinită nici până în ziua de astăzi, în ciuda suitei de mici inițiative apărute în ultimii ani.

Oana Simionescu, arhitect, membru fondator FABER și FOR, echipa care a condus reabilitarea fostei platforme Azur

Ea mai arată că perioada de dinaintea crizei, dar și ultimii 5-7 ani, au adus și o serie de inserții punctuale: locuințe colective, clădiri de birouri, clinici și hoteluri, majoritatea apărute pe Simion Bărnuțiu, strada ce continuă bulevardul Take Ionescu - generându-se astfel un contrast revelator al timpurilor prin care a trecut acest oraș, citibil într-o axă, de la Punctele Cardinale până la Calea Dorobanților. Aici, primul imbold major a fost dat de dezvoltarea ISHO, un nou cartier anunțat în 2015, menit să transforme radical zona.

Citeste si:
OTP Bank deschide un centru regional în cartierul ISHO din Timișoara
OTP Bank va deschide un...

ISHO nu este doar un proiect imobiliar de anvergură, ci se completează cu multe elemente din sfera calității vieții cotidiene. Aici s-a așezat și Fundația Art Encounters care în 2017 a deschis și un spațiu expozițional, unde acum avem un program permanent de expoziții temporare, workshopuri, lansări de carte. Rolul acestei dezvoltatori - ISHO – e major, pentru că asigura un link între Piața Unirii și Piața Traian, inclusiv prin proiectele de conectivitate urbană, pod, pasarelă, piste bicileta.

Ovidiu Sandor, CEO și fondator Mulberry Development

Tot anii '90 au deschis oportunități de reconversie a siturilor industriale, odată cu privatizarea acestora, mai spune Oana Simionescu. Din păcate însă, clădirile fostei Industrii a Lânii și cele al Fabricii de Ciorapi, ambele din spatele bulevardului Take Ionescu, vis-a-vis de ISHO, au fost demolate.

Citeste si:
Șandor: Rezidențialul merge cu piciorul pe frână și accelerație, în...
Ovidiu Șandor: Rezidențialul...

Apoi, municipalitatea a demarat un proiect de conversie a unui depou în muzeu al Transportului Public (foto sus). A rezultat un spațiu expozițional mare și modern, astfel încât, în 2017 a acest spațiu a găzduit bienala Art Encounters și a demonstrat valență multifuncțională a acelui spațiu, de atunci devenind spațiu cultural cu evenimente de arhitectură, artă, muzică, etc. În contextul desemnării orașului Timișoara ca și capitală europeană a culturii, după ce s-au explorat alte variante, municipalitatea a decis să exploreze și mai mult potențialul acestui loc prin transformarea altor hale, vis-a-vis de muzeul de Transport Public în vederea dezvoltării unui proiect extrem de interesant - Multiplexity.

"Trecând peste pierderile consistente de patrimoniu construit cu potențial în favoarea unor edificii contemporane lipsite de valoare culturală, la scara orașului, tot aici apar și primele intenții mai consistente de reutilizare cu sens a patrimoniului industrial: Centrul de Artă și Tehnologie - Multiplexity și FABER", spune Oana Simionescu. Multiplexity este inițiativa administrației locale, parte din programul TM2021, atribuit prin concurs de arhitectură.

Implementarea proiectului abia acum urmează. O parte din acest sit, respectiv clădirea ce adăpostește Muzeul Corneliu Miklosi (foto sus), s-a transformat în ultimii ani în avanpostul celor două bienale locale (și internaționale în același timp): Art Encounters (artă) și Beta (arhitectură). La rândul său, FABER (foto jos) este o inițiativă privată - apărută în 2018 - a unor oameni din cultură și arhitectură și a unor investitori din domeniul IT, o reconversie a unui fost sit industrial într-un proiect de tip hub cultural, spații de evenimente și coworking.

Gentrificarea acestei zone în Timișoara nu este completă

Mixul de oameni, culori, artefacte culturale și materiale din diferite timpuri este relativ mare în acest areal. Acest mix face parte din farmecul locului și este expresia fizică a șansei de a reabilita acest patrimoniu cu grijă nu doar pentru fațadă și imagini frumoase, ci și pentru oameni și oraș, pe termen lung. Dar dincolo de clădiri, datorită terenurilor imense ale fostelor situri industriale, zona este încărcată de potențialul unor viitoare dezvoltări de anvergură. Din păcate încă nu au început să apară și propuneri de reabilitare urbană care să depășească nivelul speculei imobiliare.

Oana Simionescu

Astfel, în opinia sa, a dezvolta holistic orașul este o temă complicată, pentru că presupune în primul rând construcția și asumarea unei viziuni pe termen lung și, implicit, existența capacității de dezvoltare strategică în cadrul primăriei - capacitate care lipsește de mult timp.

Din punctul său de vedere, probabil că una dintre cele mai importante lucrări de infrastructură realizate în zonă în ultima vreme a fost amenajarea malurilor Begăi - chiar dacă "execuția acest proiect a fost absolut deplorabilă".

Altă lucrare importantă ar fi reabilitarea pieței Traian și a liniilor de tramvai. "Au trecut deja destul de mulți ani de la aceste lucrări și îmi doresc mult, ca și arhitect, ca următoarele realizări la acest capitol (absolut necesare) să fie unele valoroase pentru oraș pe termen lung - atât în ceea ce privește calitatea lor materială, cât și cea culturală", mai spune arhitectul.

În același timp, "zona are o infrastructură de transport relativ bine conectată, este construită în jurul unui bulevard mare și fluid ce continuă calea de acces principală în oraș dinspre autostradă și dinspre aeroport, transport public bun (tramvai, trolebuz, autobuze, vaporașe)", spune, de asemenea, Ovidiu Șandor.

În opinia sa, însă, până acum lipsea un pol de interes, un factor de coagulare, un element major de atracție pentru a nu rămâne doar o zona de trecere.

"Nouă infrastructură cu închiderea inelului doi va asigura o și mai ușoară accesare din toate zonele orașului și va descongestiona inelul unu (cel care înconjoară centrul istoric, pietonal, foarte aglomerat). De asemenea, proiectul Multiplexity și reconversia depolului de tramvaie în spațiu destinat activităților culturale încheagă foarte bine zona", arată dezvoltatorul ISHO.

Care sunt atuurile orașului de pe Bega să constituie un pol regional

Timișoara a știut să atragă investitori, dar nu a devenit o destinație turistică cum este Sibiul sau Brașovul. Aici capitala culturală este o șansă foarte bună de a dezvolta un profil de turism cultural, de a crește atractivitatea pentru locuitori și pentru vizitatori. Timișoara are șansa să își dezvolte tipul de imagine pe care Clujul a reușit să o creeze în ultimii 10 ani, cu festivaluri, cu viață vibrantă, să se poziționeze ca un loc cool, cu oameni cool, unde se întâmplă mereu lucruri cool. Un loc unde tinerii să dorească să vină, să revină și să se stabilească.

Ovidiu Șandor

De acea, spune fondatorul Mulberry Development, dezvoltarea atractivității turistice este foarte importantă. Dar, în comparație cu Clujul, există un avantaj, această atractivitate se poate extinde peste grantine, cu siguranță în Serbia, dar de ce nu și în Ungaria vecină.

Astfel, "patrimoniul arhitectural al Timișoarei este un tezaur neexploatat. Avem nevoie de programe de renovare a clădirilor istorice. Iar o a treia axă, este centrul universitar. Există 4 universități importante. Orașul treuie să conlucreze cu acestea pentru a reuși să crească mult numărul de studenți, nu doar din județele învecinate, ci din toată țară. Timișoara are capacitatea de a atrage studenți din zonele mai îndepărtate și să ia din cota Clujului și a Bucureștiului", conchide Ovidiu Sandor, dezvoltatorul cartierului ISHO.

ISHO presupune o investiție de aproape 200 de milioane de euro și este compus din 1.200 de apartamente, o clădire de birouri de peste 50 mp, hotel de top, dar și spații culturle, expoziționale, cafenele, restaurante, zone de recreere. Totodată ISHO realizează un elemente de infrastructură de tip bulervard cu patru benzi pe care îl va dona orașului, parcuri și zone pietonale publice.

Sursa foto: Shutterstock

Te-ar putea interesa și:


Mai multe articole din secțiunea Imobiliare și construcții »



Setari Cookie-uri