„A doua șansă”, trei cuvinte mari pe care românii care vor să se reintegreze pe piața actuală a muncii nu le aud foarte des. Dacă nu ai studii, dacă nu ai pregătire într-un domeniu și dacă ești complet necalificat, practic nu exiști în ochii multor angajatori care îți dau de înțeles că și-au pierdut timpul cu tine atunci când ajungi la un interviu de angajare. Incapabili să-și pună o pâine pe masă la finalul zilei, mulți români sunt dependenți de ajutoarele sociale. O asociație cum este Ateliere fără Frontiere are un program elaborat de reinserție a persoanelor vulnerabile pe piața muncii, acolo unde statul eșuează să ofere un pachet integrat de servicii pentru a le include în societate și preferă doar să le dea ajutoare bănești care le prelungește starea de confort. Așa se face că România este țara care găzduiește cele mai multe persoane aflate la risc de sărăcie și excludere socială din UE, cu un procent de 34,4% față de 21,7%, cât este media setată de blocul comunitar, conform datelor de la Eurostat. Am fost în vizită la Ateliere fără Frontiere pentru a vedea cum sunt ajutate persoanele vulnerabile să se reangajeze și să fie (din nou) primite în societate.
În sudul Capitalei, la 10 minute distanță de metroul de la Piața Sudului, se întinde o alee lungă și liniștită care ne duce la hala de 1.000 de metri pătrați a celor de la Ateliere Fără Frontiere.
Aici lucrează persoane la cele două ateliere ale întreprinderii sociale: EduClick, unde sunt colectate deșeuri electrice și electronice (care ulterior sunt recondiționate și donate către școli sau către copiii din medii defavorizate) și Remesh, un atelier de croitorie unde sunt recondiționate bannere și mesh-uri publicitare, transformate ulterior în produse fashion sustenabile. La sediul din Șoseaua Olteniței nr. 105 lucrează în prezent 35 de persoane care provin din medii defavorizate, dar și români care au fost privați anterior de libertate sau au fost victime ale violenței domestice sau ale unor adicții.
Citeste si:
Am dat să intru în interiorul halei și am dat bună ziua unei tinere care stătea exact la intrare și părea în pauză. Mi-a zâmbit politicos și până am așteptat să intru am remarcat că nu vorbea română, ci ucraineană. Mi-am amintit ulterior de mesajul celor de la Ateliere fără Frontiere din martie prin care anunțau că angajează și cetățeni ucraineni. Aveam ulterior să aflu că ea este Liana, o tânără de 17 ani din Ucraina preluată de Ateliere fără Frontiere, care încă nu a învățat româna. La scurt timp mă întâmpină și Damien Thiery, CEO-ul Ateliere Fără Frontiere, alături de care urc pe o scară care ne duce într-un birou. Îmi spune, printre altele că speră ca de la anul să se mute într-o nouă locație, mai mare, dar care va fi tot în oraș pentru a le fi ușor angajaților să ajungă cu mijloacele de transport în comun.
Citeste si:
„Beneficiarii noștri nu vin direct la noi, ci sunt găsiți de departamentele de asistență socială, DGASPC-uri sau de ONG-uri specializate pe diferite domenii, în funcție de vulnerabilitățile oamenilor. Spre exemplu avem contract de colaborare cu Casa Ioana care le oferă cazare”, spune Damien Thiery.
La Ateliere Fără Frontiere ajung și persoane care nu au lucrat niciodată și care nu au nicio experiență profesională. Șansele ca acești oameni să fie refuzați sunt extrem de mari, ceea ce perpetuează lipsa lor de încredere în propria persoană și în viitorul lor. Principalul criteriu de integrare în societate și în câmpul muncii este motivația. Dacă asistentul social vede că există motivație, respectiva persoană poate fi primită la Ateliere Fără Frontiere, unde are posibilitatea să muncească doi ani pentru ca ulterior să poată să se angajeze.
Citeste si:
Noi avem aici două interviuri cu ei: unul cu cineva de la asistența socială și unul cu un angajat al Ateliere Fără Frontiere. În cadrul acestora le evaluăm motivația. Asta e cel mai important, să înțelegi că pe o durata de câteva luni tu vii aici, muncești și apoi ești pregătit. Și dacă persoana vrea să se schimbe și e motivată, atunci îi spune `hai, vino la noi, ai carte de muncă`. Și practic dintr-un contribuitor pasiv, care primește ajutor social, persoana respectivă devine un contribuitor activ, cu contract de muncă pentru care plătim cotizații.
Damien Thiery, CEO Ateliere Fără Frontiere (foto)
De la începutul războiului, „lucrurile s-au schimbat”, mai adaugă CEO-ul asociației care spune că deși atelierele funcționau la capacitate maximă, au mai fost angajate 8 persoane venite din Ucraina, care au căutat refugiu în țara noastră. 7 persoane lucrează la atelierele din București și una la ferma organică bio&co din satul Ciocănari, județul Dâmbovița, unde se cultivă legume bio.
Citeste si:
„Noi din prima săptămână am comunicat că angajăm ucraineni. La început nu a venit nimeni pentru că aveau alte urgențe, mâncare, copii, loc de dormit. A durat ceva. În iunie a fost un val mai mare. Nu am fost contactați direct, mai mult au venit dinspre direcțiile de asistență socială. A crescut ulterior numărul celor care s-au arătat disponibili să lucreze. Noi ne concentrăm pe persoanele vulnerabile. Sunt mulți care știu engleză, au joburi poate în IT sau în alte domenii. Misiunea noastră e să îi ajutăm pe cei vulnerabili, care fie erau în această situație și în Ucraina, fie au ajuns să fie vulnerabili. Și pentru aceste persoane noi trebuie să fim activi”, a mai adăugat Damien Thiery.
„Nu vindem ce recondiționăm, ci donăm”
Primul atelier al întreprinderii a fost Educlick, creat în 2008, cu scopul de a colecta în mod autorizat DEEE, adică echipamentele electrice și electronice ieșite din uz pe care le pun din nou în circuit. În acest mod, de pildă, calculatoarele uzate devin din nou funcționale și disponibile pentru copiii din mediile defavorizate sau pentru școlile care nu au suficiente dispozitive în laboratoarele de informatică.
Citeste si:
Am hotărât de la început să nu vindem ce recondiționăm, ci să donăm. Am identificat ca fractura digitală dintre România și toate țările din Europa e mare la nivel de educație. Sunt foarte multe școli în România care nu au suficiente calculatoare și atunci facem un apel în fiecare an prin care donăm calculatoare.
Damien Thiery, CEO Ateliere Fără Frontiere
Calculatoarele uzate și casate sunt recondiționate de către persoane apte de muncă, dar care au nevoie de o perioadă de tranziție pentru integrarea pe piața muncii. Practic asociația îi ajută să deprindă abilități de muncă și îi pregătesc pentru viitoarele joburi, sub supravegherea lui Florin, specialistul cu studii în domeniu, desemnat să aibă grijă de ei și să îi îndrume. Munca de de la Ateliere Fără Frontiere a fost structurată de la bun început sub forma unor activități simple, repetitive, care nu necesită un anumit nivel de calificări.
Citeste si:
„Apoi ne-am dat seama că munca de recondiționare a calculatorelor este potrivită mai mult pentru bărbați, fiind o muncă mai grea pentru femei. S-a deschis un alt atelier care era potrivit mai mult pentru femei, mai exact un atelier de croitorie - Remesh. Aici colectăm bannere publicitare de pe străzi care sunt făcute din PVC, sunt durabile, dar foarte dăunătoare pentru mediu. Deocamdată nu există nicio soluție ecologică pentru sfârșitul vieții acestor bannere”, a mai precizat CEO-ul Ateliere Fără Frontiere.
Am fost curioasă să văd cum arată și atelierul Remesh, unde câteva doamne lucrau de zor la mașinile de cusut la care se recondiționează bannere și mesh-uri publicitare, ce sunt transformate ulterior în borsete, plăsuțe, genți pentru reciclare, „îmbrăcăminte” pentru ghivecele de flori.
„Ne uităm la niște nori negri care nu știm încotro vin”
Ateliere fără Frontiere funcționează de la an la an în baza sponsorizărilor venite de la companiile private. Banii donați către această întreprindere socială sunt furnizați pentru o perioadă de exact 12 luni, între ianuarie -decembrie. Întreprinderile sociale de inserție sunt structuri caracteristice economiei sociale, un domeniu care există de mult timp chiar dacă această sintagmă a apărut relativ recent în discursul activiștilor și antreprenorilor sociali din România. În țara noastră există peste 1.500 astfel de organisme, însă niciuna dintre ele nu este susținută din bani de la stat, la fel cum se întâmplă în alte state europene. Rămâne de văzut cum va evolua situația în contextul vremurilor economice tulburi pe care le traversăm.
„Economia socială e prea puțin dezvoltată aici și doresc să fie finanțată corect pentru că numai asta poate schimba țară. La noi banii vin din finanțări de la companii, mi-ar fi plăcut să fie de la stat (...) Încă funcționăm pe baza a aceea ce am primit din 2021. Sfârșitul anului 2022.... nu știm, auzim de la toți partenerii noștri că se va întâmplă ceva, de asta suntem prudenți. Ne uităm la niște nori care nu știm încotro vin”, a mai precizat Damien Thiery care este totuși încrezător că întreprinderile sociale sunt cele mai reziliente într-o criză.
Sursa foto: Wall-Street.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
