13 Iunie 2006
Europa discuta soarta programelor pentru calculator
La 6 iulie 2005, companii sau institutii precum Microsoft, IBM, Hewlett-Packard si Oficiul European de Brevete (European Patent Office – EPO) au fost nevoite sa-si revizuiasca planurile pe termen scurt. Miza luptei era includerea programelor pentru calculator in rândul realizarilor care pot fi protejate în spatiul european prin intermediul unui brevet de inventie. Doar un pretext, se spune, pentru consolidarea suprematiei marilor companii asupra pietelor software din Europa
La 20 februarie 2002, Comisia Europeana a propus Directiva 2002/ 0047/COD cu privire la posibilitatea brevetarii inventiilor implementate prin intermediul unui program pentru calculator. Propunerea trebuia sa armonizeze legislatiile statelor membre UE cu privire la brevetele de inventie. Mai mult, directiva îsi dorea sa impuna tuturor Oficiilor Nationale pentru Inventii practica EPO cu privire la brevetarea „inventiilor implementate prin intermediul unui program pentru calculator“. Oponentii acestei Directive au sustinut faptul ca aveam de-a face cu o încercare de a impune sistemul de brevete tuturor programelor pentru calculator.
De cealalta parte, sustinatorii afirmau ca astfel de temeri nu sunt realiste, din moment ce directiva explica în mai multe rânduri faptul ca aplicarea brevetelor nu se va extinde asupra tuturor programelor pentru calculator. Obiectul reglementarii, spuneau ei, era reprezentat doar de acele programe pentru calculator care au o „contributie tehnica“.
Aceasta prevedere constituia însa punctul slab al directivei, din moment ce nu era foarte clar definit termenul „tehnic“, lasând astfel locul unor interpretari foarte largi ale conceptului in cauza.
Parlamentul modifica Directiva
În septembrie 2003, Parlamentul European a aprobat directiva într-o forma modificata, care limita drastic posibilitatea brevetarii programelor pentru calculator. Modificarile includeau, printre altele, si o regula care stabilea ca brevetele de inventie acordate în domeniul programelor pentru calculator sa nu poata fi utilizate pentru interzicerea interoperabilitatii sistemelor software. Modificarile în cauza au adus o prima înfrângere pentru sustinatorii directivei în forma sa originala. Sistemul legislativ european impune însa atât Parlamentului, cât si Consiliului de Ministri sa adopte texte legislative în forma identica pentru ca o propunere de act normativ sa devina lege.
A venit astfel rândul Consiliului de Ministri sa modifice directiva. În mai 2004, acesta a retrimis Parlamentului o noua forma a legii, care continea câteva propuneri de compromis. Criticii directivei si-au exprimat atunci temerile ca, în forma adoptata de Consiliu, definitia „caracterului tehnic“ al programului pentru calculator era susceptibila de atât de multe interpretari, încât putea sta la baza brevetarii oricarui tip de program pentru calculator. La 6 iulie 2005, Parlamentul European a respins propunerea Consiliului de Ministri cu o larga majoritate (648 de voturi pentru, 14 împotriva si 18 abtineri). Pentru multi, acea data a fost sinonima cu îngroparea ideii de brevetare a programelor de calculator în Europa.
Schimbare de plan
Cu toate acestea, momentul ar putea fi interpretat si altfel. Marile companii IT au renuntat la sustinerea directivei, îndreptându-si eforturile spre sustinerea unui nou tip de legislatie: reglementarea brevetului comunitar. Acest act îsi propunea sa scoata brevetele de inventie de sub puterea de legiferare a parlamentelor nationale si sa realizeze armonizarea legislatiilor nationale cu practica europeana. Nu mai surprinde ca proiectul aducea din nou în discutie impunerea la nivelul oficiilor nationale a practicii Oficiului European de Brevete.
În acest context, este bine sa precizam faptul ca EPO breveteaza deja programe pentru calculator. La momentul actual, aceste brevete nu sunt recunoscute de instantele europene. O viitoare recunoastere a brevetarii programelor pentru calculator ar putea scoate la suprafata toate brevetele acordate deja de EPO. Sute sau chiar mii de procese ar putea umple salile de judecata de pe tot cuprinsul Euro-pei, pe masura ce detinatorii brevetelor ar decide sa-si apere interesele în instanta. Se estimeaza ca la acest moment, EPO a acordat peste 30 de mii de astfel de brevete.
Perspectiva oficializarii acestor practici pune sub semnul întrebarii viitorul industriei software europene. Mai mult, printre tintele viitoare ale protejarii unor astfel de brevete ar putea fi aplicatiile open source. La nivelul celulelor de lobby, partile din vechiul conflict s-au vazut puse din nou fata în fata. Si lupta îsi va consuma, in vara acestui an, alte episoade.
Dreptul de autor este mai bun
Dreptul de autor, raportat la brevetul de inventie, este mai flexibil ca metoda de protectie. Dreptul la protectie se naste chiar din momentul creatiei programului pentru calculator. Nasterea acestui drept nu este conditionata de plata unei sume de bani sau de realizarea unei alte formalitati. Într-o abordare simplista, dreptul de autor permite accesul oricui la productia de programe software.
În cazul brevetelor de inventie, protectia se acorda în urma unui proces de analiza care urmareste caracterele (noutate, distinctivitate sau aplicare la scara industriala etc.) pe care trebuie sa le întruneasca inventia. Acest proces de analiza dureaza un timp îndelungat (în Statele Unite perioada este de pâna la patru ani), iar costurile sunt infinit mai mari. În cazul inventiilor analizate de Oficiul European de Brevete, costul mediu al procesului de brevetare se situeaza in jurul cifrei de 30 de mii de euro.
Care pot fi consecintele?
Un prim efect este stoparea dezvoltarii tehnologice în cazul companiilor mici si chiar în cazul unor state sarace. Accesul unui astfel de utilizator la programele pentru calculator brevetate deja va deveni din ce in ce mai greoi. Windows ar putea da lovitura de gratie unor distributii Linux, iar suita Microsoft Office ar putea sa se impuna unor versiuni Open Office. Pe de alta parte, acest gen de situatie aduce în discutie problema desemnarii reprezentantilor europeni ai statelor membre ale Uniunii Europene.
În multe cazuri, avem de-a face cu politicieni incapabili sa analizeze implicatiile economice ale propriilor emanatii legislative.
Paradoxal, toate aceste lucruri se întâmpla într-o lume în care multe companii americane au pornit actiuni în jus-titie împotriva speculantilor de brevete. Americanii au inventat chiar si un nume pentru detinatorii brevetelor de inventie nevalorificate. „Patent trolls“ e un termen ce defineste acele companii sau persoane care doresc sa beneficieze de pe urma unor brevete de inventie pe care le-au înregistrat, dar pe care nu le-au pus niciodata in practica.
De cealalta parte, sustinatorii afirmau ca astfel de temeri nu sunt realiste, din moment ce directiva explica în mai multe rânduri faptul ca aplicarea brevetelor nu se va extinde asupra tuturor programelor pentru calculator. Obiectul reglementarii, spuneau ei, era reprezentat doar de acele programe pentru calculator care au o „contributie tehnica“.
Aceasta prevedere constituia însa punctul slab al directivei, din moment ce nu era foarte clar definit termenul „tehnic“, lasând astfel locul unor interpretari foarte largi ale conceptului in cauza.
Parlamentul modifica Directiva
În septembrie 2003, Parlamentul European a aprobat directiva într-o forma modificata, care limita drastic posibilitatea brevetarii programelor pentru calculator. Modificarile includeau, printre altele, si o regula care stabilea ca brevetele de inventie acordate în domeniul programelor pentru calculator sa nu poata fi utilizate pentru interzicerea interoperabilitatii sistemelor software. Modificarile în cauza au adus o prima înfrângere pentru sustinatorii directivei în forma sa originala. Sistemul legislativ european impune însa atât Parlamentului, cât si Consiliului de Ministri sa adopte texte legislative în forma identica pentru ca o propunere de act normativ sa devina lege.
A venit astfel rândul Consiliului de Ministri sa modifice directiva. În mai 2004, acesta a retrimis Parlamentului o noua forma a legii, care continea câteva propuneri de compromis. Criticii directivei si-au exprimat atunci temerile ca, în forma adoptata de Consiliu, definitia „caracterului tehnic“ al programului pentru calculator era susceptibila de atât de multe interpretari, încât putea sta la baza brevetarii oricarui tip de program pentru calculator. La 6 iulie 2005, Parlamentul European a respins propunerea Consiliului de Ministri cu o larga majoritate (648 de voturi pentru, 14 împotriva si 18 abtineri). Pentru multi, acea data a fost sinonima cu îngroparea ideii de brevetare a programelor de calculator în Europa.
Schimbare de plan
Cu toate acestea, momentul ar putea fi interpretat si altfel. Marile companii IT au renuntat la sustinerea directivei, îndreptându-si eforturile spre sustinerea unui nou tip de legislatie: reglementarea brevetului comunitar. Acest act îsi propunea sa scoata brevetele de inventie de sub puterea de legiferare a parlamentelor nationale si sa realizeze armonizarea legislatiilor nationale cu practica europeana. Nu mai surprinde ca proiectul aducea din nou în discutie impunerea la nivelul oficiilor nationale a practicii Oficiului European de Brevete.
În acest context, este bine sa precizam faptul ca EPO breveteaza deja programe pentru calculator. La momentul actual, aceste brevete nu sunt recunoscute de instantele europene. O viitoare recunoastere a brevetarii programelor pentru calculator ar putea scoate la suprafata toate brevetele acordate deja de EPO. Sute sau chiar mii de procese ar putea umple salile de judecata de pe tot cuprinsul Euro-pei, pe masura ce detinatorii brevetelor ar decide sa-si apere interesele în instanta. Se estimeaza ca la acest moment, EPO a acordat peste 30 de mii de astfel de brevete.
Perspectiva oficializarii acestor practici pune sub semnul întrebarii viitorul industriei software europene. Mai mult, printre tintele viitoare ale protejarii unor astfel de brevete ar putea fi aplicatiile open source. La nivelul celulelor de lobby, partile din vechiul conflict s-au vazut puse din nou fata în fata. Si lupta îsi va consuma, in vara acestui an, alte episoade.
Dreptul de autor este mai bun
Dreptul de autor, raportat la brevetul de inventie, este mai flexibil ca metoda de protectie. Dreptul la protectie se naste chiar din momentul creatiei programului pentru calculator. Nasterea acestui drept nu este conditionata de plata unei sume de bani sau de realizarea unei alte formalitati. Într-o abordare simplista, dreptul de autor permite accesul oricui la productia de programe software.
În cazul brevetelor de inventie, protectia se acorda în urma unui proces de analiza care urmareste caracterele (noutate, distinctivitate sau aplicare la scara industriala etc.) pe care trebuie sa le întruneasca inventia. Acest proces de analiza dureaza un timp îndelungat (în Statele Unite perioada este de pâna la patru ani), iar costurile sunt infinit mai mari. În cazul inventiilor analizate de Oficiul European de Brevete, costul mediu al procesului de brevetare se situeaza in jurul cifrei de 30 de mii de euro.
Care pot fi consecintele?
Un prim efect este stoparea dezvoltarii tehnologice în cazul companiilor mici si chiar în cazul unor state sarace. Accesul unui astfel de utilizator la programele pentru calculator brevetate deja va deveni din ce in ce mai greoi. Windows ar putea da lovitura de gratie unor distributii Linux, iar suita Microsoft Office ar putea sa se impuna unor versiuni Open Office. Pe de alta parte, acest gen de situatie aduce în discutie problema desemnarii reprezentantilor europeni ai statelor membre ale Uniunii Europene.
În multe cazuri, avem de-a face cu politicieni incapabili sa analizeze implicatiile economice ale propriilor emanatii legislative.
Paradoxal, toate aceste lucruri se întâmpla într-o lume în care multe companii americane au pornit actiuni în jus-titie împotriva speculantilor de brevete. Americanii au inventat chiar si un nume pentru detinatorii brevetelor de inventie nevalorificate. „Patent trolls“ e un termen ce defineste acele companii sau persoane care doresc sa beneficieze de pe urma unor brevete de inventie pe care le-au înregistrat, dar pe care nu le-au pus niciodata in practica.