29 August 2006
'Open source', afacerea care se dezvolta singura
Ideea libertatii aplicatiilor software exista de multa vreme. În ultimii ani însa, odata cu explozia Internetului, au aparut si premisele dezvoltarii unor proiecte interesante, bazate pe aceasta filosofie. Acum, libertatea a capatat cu totul alt sens, pe masura ce se extinde asupra lumii comerciale, schimbând regulile jocului. Lumea de mâine pare a se pregati pentru o abordare „open source”.
Suntem asaltati în fiecare zi de teorii din ce în ce mai ciudate. Marketingul, managementul, relatiile publice, toate au devenit acum mai mult decât simple reguli de respectat. Este vremea geniilor, a vizionarilor care creeaza axiome de succes. Malcolm Gladwell este unul dintre acesti oameni. Cartea intitulata „The Tipping Point” (tradusa în româna „Punctul Critic”) a determinat un val de observatii interesante cu privire la evolutia societatii moderne.
Teoria este geniala prin simplitatea ei: unele schimbari minore, greu de observat la început, pot avea ulterior, prin efectul de bulgare de zapada, efecte majore în societatea in care se produc.
Analizând mediul online, am putea gasi destul de usor unul dintre punctele critice a carui atingere ar putea determina eradicarea flagelului cu care se lupta multe dintre companiile lumii: pirateria online. Punctul despre care vorbeam ar putea fi penetrarea din ce în ce mai solida a ideii de „open source” în comunitatea internautilor moderni. În scurta vreme, realitatea existentei unor programe de calculator, extrem de competitive si aproape gratuite, va împinge actualii producatori software spre solutii alternative de recuperare a investitiilor.
O filosofie a libertatii
Mai întâi de toate, este o filosofie. Un mod de gândire care are propriile reguli de respectat. Acestea pornesc întotdeauna de la deschiderea pe care trebuie sa o manifeste un producator software care isi ofera creatia în forma „open source”. Ideea din spatele conceptului este ca atunci când programatorii pot citi, redistribui si schimba codul sursa al unei aplicatii, acea aplicatie evolueaza. Oamenii o îmbunatatesc, o pregatesc pentru noi provocari, îi repara erorile. Si aceste lucruri se pot întâmpla cu o viteza ametitoare pentru cineva obisnuit cu dezvoltarea traditionala a produselor software.
Una dintre cel mai des întâlnite prejudecati legate de programele „open source” este aceea ca ar fi, prin excelenta, gratuite pentru utilizator. Nimic mai neadevarat. O explicatie extrem de simpla porneste de la traducerea în limba româna a ideii de „free software”. Un sens al sintagmei ar fi acela de „software gratuit”. O alta traducere, apropiata de adevar, ar fi „software liber”. Atunci când vorbim de „free software”, ne gândim la libertate, si nu la pretul aplicatiei.
Libertatea se traduce, în acest context, prin dreptul acordat oricarui utilizator de a rula, schimba si redistribui programul în cauza, cu sau fara efectuarea de schimbari în codul sau sursa. Aceste „aplicatii software libere” pot fi distribuite gratuit sau pot fi distribuite în schimbul unor sume de bani. Uneori, acelasi program este oferit în ambele moduri (gratuit pentru utilizare personala si contra cost pentru utilizare comerciala). Retinem însa ca aplicatia este libera, indiferent de pretul cu care este distribuita.
Cum se câstiga bani?
În analiza modelului de afaceri de tipul „open source”, trebuie sa avem în vedere câteva trasaturi esentiale.
1. Veniturile se realizeaza din „halo-ul” aplicatiei, nu din aplicatia în sine. Pentru a explica acest concept, trebuie sa recunoastem ca este adevarat: o astfel de afacere nu realizeaza venituri din vânzarea produselor sale. Acest model de afaceri se bazeaza, în realitate, pe mutarea valorii comerciale de la produsul în sine catre asa-numitul „halo” al produsului (servicii auxiliare care includ integrarea aplicatiei în diferite medii hardware, suportul asigurat pentru buna functionare a aplicatiei, documentatia necesara întelegerii functionarii aplicatiei etc.).
2. Comunitatea munceste, compania culege roadele. Prin crearea unei comunitati care îmbunatateste permanent aplicatia, o afacere de tipul „open source” beneficiaza de o reducere importanta a costurilor pentru cercetarea si dezvoltarea aplicatiei. Compania mai câstiga, de asemenea, viteza în lansarea noilor versiuni ale aplicatiei. Într-un cuvânt, în schimbul descarcarii gratuite (sau la pret extrem de redus) a aplicatiei sau doar din pasiune, membrii comunitatii ofera companiei servicii gratuite de dezvoltare. Compania care se afla în centrul unui proiect „open source” important beneficiaza astfel de pe urma activitatii a sute sau chiar mii de programatori talentati, fara a le remunera vreodata munca. Tot ce trebuie sa faca este sa coordoneze grupul de voluntari.
3. Marketing viral si gratuit. Un alt atribut important al unui model de afaceri „open source” este posibilitatea acestuia de a se „vinde” singur. Companiile care pot sa lanseze pe piata aplicatii de calitate, companiile care beneficiaza de o buna reputatie au sansa de a ocupa în scurta vreme o cota importanta din piata competitorilor, pe baza recomandarilor virale pe care utilizatorii si le transmit unii altora. Cel mai bun exemplu în acest sens este browserul Firefox, despre care am mai discutat în materialele anterioare.
La momentul la care descarca o aplicatie „open source”, orice utilizator al acesteia, indiferent ca este un programator sau un internaut obisnuit, are anumite drepturi si obligatii. Acestea sunt fixate printr-un document care însoteste aplicatia si care poarta denumirea de licenta de utilizare.
Tipuri de licente
Utilizarea, modificarea sau distribuirea aplicatiilor „open source” sunt supuse actualmente mai multor tipuri de licente de utilizare, în functie de alegerea producatorilor. Cele mai folosite metode de licentiere a aplicatiilor „open source” sunt General Public License (GPL - elaborata de Free Software Foundation), Mozilla Public License, PHP License, Sun Public License etc.
Dupa unele statistici, licenta de tipul GPL este folosita cel mai des în procesul de licentiere a unor aplicatii „open source”. În aprilie 2005, licenta GPL era întâlnita la aproape 75% din cele 23.479 de proiecte software listate în website-ul de specialitate SourceForge.net.
Prima varianta a GPL a fost lansata în 1989, iar versiunea a doua (folosita actualmente) a fost elaborata de Free Software Foundation în iunie 1991. De atunci, mediul online a cunoscut o serie de modificari majore, care au generat necesitatea ca licenta sa fie schimbata. Un draft al versiunii a treia a licentei circula de la începutul lunii ianuarie 2006. Tot de atunci, între sustinatorii miscarii „open source” a izbucnit un razboi al declaratiilor.
Teoria este geniala prin simplitatea ei: unele schimbari minore, greu de observat la început, pot avea ulterior, prin efectul de bulgare de zapada, efecte majore în societatea in care se produc.
Analizând mediul online, am putea gasi destul de usor unul dintre punctele critice a carui atingere ar putea determina eradicarea flagelului cu care se lupta multe dintre companiile lumii: pirateria online. Punctul despre care vorbeam ar putea fi penetrarea din ce în ce mai solida a ideii de „open source” în comunitatea internautilor moderni. În scurta vreme, realitatea existentei unor programe de calculator, extrem de competitive si aproape gratuite, va împinge actualii producatori software spre solutii alternative de recuperare a investitiilor.
O filosofie a libertatii
Mai întâi de toate, este o filosofie. Un mod de gândire care are propriile reguli de respectat. Acestea pornesc întotdeauna de la deschiderea pe care trebuie sa o manifeste un producator software care isi ofera creatia în forma „open source”. Ideea din spatele conceptului este ca atunci când programatorii pot citi, redistribui si schimba codul sursa al unei aplicatii, acea aplicatie evolueaza. Oamenii o îmbunatatesc, o pregatesc pentru noi provocari, îi repara erorile. Si aceste lucruri se pot întâmpla cu o viteza ametitoare pentru cineva obisnuit cu dezvoltarea traditionala a produselor software.
Una dintre cel mai des întâlnite prejudecati legate de programele „open source” este aceea ca ar fi, prin excelenta, gratuite pentru utilizator. Nimic mai neadevarat. O explicatie extrem de simpla porneste de la traducerea în limba româna a ideii de „free software”. Un sens al sintagmei ar fi acela de „software gratuit”. O alta traducere, apropiata de adevar, ar fi „software liber”. Atunci când vorbim de „free software”, ne gândim la libertate, si nu la pretul aplicatiei.
Libertatea se traduce, în acest context, prin dreptul acordat oricarui utilizator de a rula, schimba si redistribui programul în cauza, cu sau fara efectuarea de schimbari în codul sau sursa. Aceste „aplicatii software libere” pot fi distribuite gratuit sau pot fi distribuite în schimbul unor sume de bani. Uneori, acelasi program este oferit în ambele moduri (gratuit pentru utilizare personala si contra cost pentru utilizare comerciala). Retinem însa ca aplicatia este libera, indiferent de pretul cu care este distribuita.
Cum se câstiga bani?
În analiza modelului de afaceri de tipul „open source”, trebuie sa avem în vedere câteva trasaturi esentiale.
1. Veniturile se realizeaza din „halo-ul” aplicatiei, nu din aplicatia în sine. Pentru a explica acest concept, trebuie sa recunoastem ca este adevarat: o astfel de afacere nu realizeaza venituri din vânzarea produselor sale. Acest model de afaceri se bazeaza, în realitate, pe mutarea valorii comerciale de la produsul în sine catre asa-numitul „halo” al produsului (servicii auxiliare care includ integrarea aplicatiei în diferite medii hardware, suportul asigurat pentru buna functionare a aplicatiei, documentatia necesara întelegerii functionarii aplicatiei etc.).
2. Comunitatea munceste, compania culege roadele. Prin crearea unei comunitati care îmbunatateste permanent aplicatia, o afacere de tipul „open source” beneficiaza de o reducere importanta a costurilor pentru cercetarea si dezvoltarea aplicatiei. Compania mai câstiga, de asemenea, viteza în lansarea noilor versiuni ale aplicatiei. Într-un cuvânt, în schimbul descarcarii gratuite (sau la pret extrem de redus) a aplicatiei sau doar din pasiune, membrii comunitatii ofera companiei servicii gratuite de dezvoltare. Compania care se afla în centrul unui proiect „open source” important beneficiaza astfel de pe urma activitatii a sute sau chiar mii de programatori talentati, fara a le remunera vreodata munca. Tot ce trebuie sa faca este sa coordoneze grupul de voluntari.
3. Marketing viral si gratuit. Un alt atribut important al unui model de afaceri „open source” este posibilitatea acestuia de a se „vinde” singur. Companiile care pot sa lanseze pe piata aplicatii de calitate, companiile care beneficiaza de o buna reputatie au sansa de a ocupa în scurta vreme o cota importanta din piata competitorilor, pe baza recomandarilor virale pe care utilizatorii si le transmit unii altora. Cel mai bun exemplu în acest sens este browserul Firefox, despre care am mai discutat în materialele anterioare.
La momentul la care descarca o aplicatie „open source”, orice utilizator al acesteia, indiferent ca este un programator sau un internaut obisnuit, are anumite drepturi si obligatii. Acestea sunt fixate printr-un document care însoteste aplicatia si care poarta denumirea de licenta de utilizare.
Tipuri de licente
Utilizarea, modificarea sau distribuirea aplicatiilor „open source” sunt supuse actualmente mai multor tipuri de licente de utilizare, în functie de alegerea producatorilor. Cele mai folosite metode de licentiere a aplicatiilor „open source” sunt General Public License (GPL - elaborata de Free Software Foundation), Mozilla Public License, PHP License, Sun Public License etc.
Dupa unele statistici, licenta de tipul GPL este folosita cel mai des în procesul de licentiere a unor aplicatii „open source”. În aprilie 2005, licenta GPL era întâlnita la aproape 75% din cele 23.479 de proiecte software listate în website-ul de specialitate SourceForge.net.
Prima varianta a GPL a fost lansata în 1989, iar versiunea a doua (folosita actualmente) a fost elaborata de Free Software Foundation în iunie 1991. De atunci, mediul online a cunoscut o serie de modificari majore, care au generat necesitatea ca licenta sa fie schimbata. Un draft al versiunii a treia a licentei circula de la începutul lunii ianuarie 2006. Tot de atunci, între sustinatorii miscarii „open source” a izbucnit un razboi al declaratiilor.