În 2025, mediul privat din România se confruntă cu un nou val de presiune fiscală. De la creșterea impozitului pe dividende, până la eliminarea facilităților fiscale pentru angajații din industrii cheie, modificările fiscale nu sunt doar contabile, căci ele afectează direct companiile, oamenii și relațiile de muncă.
Ca specialist în resurse umane și consultant în executive search, lucrez zi de zi cu manageri, fondatori și angajați care încearcă să navigheze această incertitudine. Iar mesajul este același: fără un echilibru între nevoile bugetare ale statului și realitățile companiilor, pierdem mai mult decât bani, pierdem încredere, oameni și viitor.
Ce schimbări fiscale intră în vigoare în 2025
- Impozitul pe dividende crește de la 8% la 10% (pentru persoane fizice și juridice).
- Eliminarea facilităților fiscale pentru angajații din IT, construcții, agricultură și industria alimentară – aceștia vor plăti din nou impozit pe venit și contribuții sociale integrale.
- Pragul pentru microîntreprinderi scade de la 500.000 de euro la 250.000 de euro în 2025, urmând să coboare la 100.000 de euro în 2026.
- Reintroducerea taxei pe clădiri nerezidențiale – până la 1,3–1,5% din valoarea contabilă.
- Creșterea accizelor și TVA-ului – inclusiv la produse de bază, alimente și medicamente.
Măsurile sunt justificate de necesitatea reducerii deficitului bugetar și pot aduce venituri suplimentare la bugetul de stat. Dar întrebarea este: cu ce cost pentru angajatori și angajați?
Cum se resimte această presiune în HR
La cifre, vedem efectele în operațional:
- Scăderea salariilor nete ale angajaților din industriile vizate – ceea ce duce la nemulțumire, renegocieri sau plecări.
- Creșterea costurilor cu forța de muncă – companiile trebuie să majoreze brutul pentru a păstra același net, fără buget suplimentar.
- Înghețarea recrutărilor – multe companii amână proiecte sau închid posturi, mai ales în middle și entry-level.
- Eroziunea retenției – angajații buni vor căuta stabilitate, predictibilitate și companii care le pot susține nivelul de viață.
Mai grav, aceste efecte apar într-un moment în care piața forței de muncă este deja tensionată, cu un deficit real de candidați în sectoare cheie (tehnic, financiar, operațional).
Studiu de caz: cum afectează o companie reală
O firmă medie de construcții, cu 180 de angajați și activitate națională, estimează o creștere cu 14% a costurilor salariale totale după eliminarea facilităților. Deciziile deja luate:
- 3 posturi de proiectanți și ingineri au fost înghețate
- trainingurile planificate pentru primul trimestru au fost suspendate
- parteneriatele externe au fost renegociate
- managementul discută despre reducerea bonusurilor de performanță
Acesta este doar un exemplu — și îl regăsim în diferite forme în multe companii românești.
Ce se pierde în realitate? Nu doar bani, ci stabilitate
Pentru un angajator, echilibrul între costuri și cultură organizațională este vital. Dar când presiunea financiară este atât de puternică, apar efecte colaterale:
- tăieri de bugete pentru training și wellbeing
- micșorarea beneficiilor extra-salariale
- stres crescut în echipe, pentru că lipsesc oameni și resurse
- dezangajare, mai ales în companiile unde comunicarea nu este deschisă
Și atunci, întrebarea nu mai este „Cum plătim mai mult?”, ci „Cum ne păstrăm oamenii în acest context?”
Ce pot face companiile – recomandări din HR
- Transparență totală cu echipa – explicarea contextului și a deciziilor dificile, nu doar impunerea lor.
- Recalibrarea grilelor salariale și a sistemelor de bonus – pentru a păstra echitatea internă.
- Investiție în retenție – nu doar financiară, ci și prin dezvoltare, feedback, autonomie și recunoaștere.
- Consultanță externă și audit HR – pentru optimizare și eficiență în procesele de recrutare.
- Participare activă în ecosistemul de business – implicare în patronate, camere de comerț, inițiative de politici publice.
Măsurile fiscale din 2025 nu sunt doar măsuri contabile. Ele sunt decizii care afectează vieți, echipe și viitorul companiilor. Mediul privat are nevoie de parteneriat real, de coerență legislativă și de respect pentru efortul pe care îl depune deja. Nu putem cere performanță de la companii, dacă le tăiem resursele umane. Nu putem vorbi despre creștere economică, dacă descurajăm exact oamenii care o generează.
