Anii în care corpul a cerut ajutor
Totul a început în 2014, cu dureri severe în timpul menstruației. Au urmat înțepături persistente în zona abdomenului, a vaginului și a rectului. Uneori, statul pe scaun devenea insuportabil. Alteori, durerile coborau pe picior, pe traiect sciatic, afectând mersul, postura și viața de zi cu zi.
Și astfel a început un drum lung, cu investigații, consultații, medici diferiți și răspunsuri vagi: “Simțeam că e ceva în neregulă, dar nu găseam pe nimeni care să vadă ce văd eu”. În 2015, după multe căutări și epuizare fizică și psihică, a acceptat o intervenție chirurgicală pentru endometrioză, o intervenție clasică, deschisă. A crezut că acela va fi finalul. Dar nu a fost.
La scurt timp după operație, a apărut hidronefroza severă a rinichiului stâng. Cauza nu a fost identificată atunci. În următorii ani, funcția rinichiului s-a pierdut complet și a urmat nefrectomia. Rinichiul stâng a fost sacrificat, fără ca boala reală din spate să fie rezolvată pe deplin. “Am crezut că dacă am făcut operația, dacă urmez tratamentul hormonal, totul se va opri.”, mărturisește pacienta. Timp de aproape nouă ani a trăit cu această convingere. A mers la controale și a respectat indicațiile. A încercat să își continue viața. Dar endometrioza nu dispăruse, ci lucrase în tăcere.
Iar când simptomele s-au întors, au fost și mai agresive. Dureri pelvine, dureri sciatice, înțepături profunde, oboseală cronică și teamă. Teama că boala se va extinde. Teama că va pierde și singurul rinichi rămas. “Ajunsesem să cred că problema e la mine. Că exagerez…”
Momentul în care cineva ascultă
Schimbarea a venit în momentul în care a ajuns la Spitalul Memorial Băneasa, la prima consultație cu prof. dr. Elvira Brătilă, medic primar ginecologie cu ultraspecializare în chirurgia endometriozei: “Din prima clipă mi-a spus clar - este endometrioză profundă. Și nu ești la început.”
Pentru prima dată după ani întregi, cineva a pus cap la cap simptomele, istoricul, pierderea rinichiului, durerile nervoase. RMN-ul cu substanță de contrast a confirmat: endometrioza era extinsă, profundă, implicând structuri pelvine, intestinale și filete nervoase.
A urmat o discuție sinceră. Despre ce înseamnă boala în stadiul în care ajunsese. Despre riscuri. Despre ce presupune un astfel de caz. Dar mai ales despre faptul că există o soluție și că nu trebuie să parcurgă acest drum singură. “Pentru prima dată, am simțit că cineva mă crede. Că durerea mea are un nume. Și că există un plan”, mărturisește doamna Stoica.
Intervenția care a schimbat cursul poveștii
Intervenția chirurgicală a fost una complexă, realizată robotic, într-un cadru multidisciplinar, așa cum impune tratamentul anumitor cazuri de endometrioză profundă. Echipa coordonată de prof. dr. Elvira Brătilă a inclus specialiști din mai multe discipline, chirurgi generalist, urolog și neurochirurg, fiecare cu un rol clar, stabilit încă din faza de planificare.
“Nu a fost vorba doar despre îndepărtarea leziunilor de endometrioză, ci despre protejarea structurilor vitale și a funcțiilor esențiale: nervi, organe, mobilitate, calitatea vieții. Fiecare pas a fost gândit în detaliu, cu scopul de a obține un rezultat durabil, nu doar o rezolvare temporară”, completează medicul.
Intervenția a decurs conform planului, iar abordul robotic a permis o precizie crescută și o agresiune minimă asupra țesuturilor. Pentru un caz atât de avansat, acest tip de chirurgie, precum și abordarea multidisciplinară, au făcut diferența.
Cicatricea, primul semn al eliberării
Recuperarea a fost diferită de tot ce trăise înainte. Mai rapidă și mai clară. Cu dureri care, deși prezente, nu mai aveau intensitatea și caracterul celor din trecut: “Simțeam că mă pun pe picioare. Că nu mai lupt cu propriul corp.”
Astăzi, când se uită la cicatricile rămase în urma intervenției, nu vede eșecul anilor pierduți. Le vede ca pe o eliberare. “Mă simt mai ușoară. Mai încrezătoare. Știu prin ce am trecut, dar știu și că acum sunt pe drumul bun.” Cicatricile ei nu vorbesc doar despre o operație. Vorbesc despre ani în care durerea a fost ignorată. Despre pierderi care nu mai pot fi întoarse. Dar și despre momentul în care a văzut imaginea de ansamblu și a acționat corect.
Spitalul Memorial Băneasa - locul unde cazurile complexe primesc răspunsuri clare
Endometrioza profundă este una dintre cele mai dificile afecțiuni ginecologice, tocmai pentru că poate afecta multiple organe și structuri nervoase. Tratarea ei corectă presupune experiență, tehnologie avansată și o abordare multidisciplinară.
La Spitalul Memorial Băneasa, fiecare caz este privit în ansamblu. Echipele sunt construite în funcție de nevoile pacientului, intervențiile sunt atent planificate, iar comunicarea este esențială. Pentru că medicina de performanță merge aici mână în mână cu empatia și responsabilitatea.
Pentru doamna Stoica, Spitalul Memorial Baneasa a fost locul unde durerea a fost luată, în sfârșit, în serios. Iar cicatricea rămasă este dovada unui lucru esențial: atunci când boala este înțeleasă și tratată corect, viața poate fi recâștigată.
