Daniela Stoicescu - M-am intors in Romania, desi in Austria as fi fost mai bine platita

Cum ai ajuns sa studiezi in strainatate?

In cazul meu, strainatatea nu a fost un lucru planificat de-a lungul timpului, un scop urmat inca din liceu asa cum se intampla in cele mai multe cazuri. Pana in momentul plecarii mele, respectiv dupa primul an de facultate, nu mai avusesem iesiri in strainatate, asa ca o bursa de studiu suna ca un vis frumos, admirabil dar oarecum intangibil.

Norocul a facut sa studiez in cadrul sectiei de germana a Facultatii de Matematica Informatica din Univ. Transilvania, sectie cu multe contacte Erasmus in spatiul germanic.

Odata obtinuta bursa Erasmus, am plecat inspre Viena, fiind primul student de schimb dintre Facultatea de Matematica-Informatica din Brașov si Fachhochschule Tehnikum Wien, una dintre cele mai apreciate universitati de stiinte aplicate din Viena. Ulterior, dupa incheierea acestei bursei, am obtinut cea de-a doua bursa, Leonardo da Vinci, ce a facilitat un internship la o firma de IT din Viena. In aceasta perioada am decis totodata si continuarea studiilor de masterat in Viena, in cadrul Universitatii Tehnice Viena (TU).

Care au fost provocarile/greutatile intalnite pe parcursul studiilor si ce te-a determinat sa mergi mai departe?

Una dintre cele mai mari provocari a fost adaptarea cu limba germana, limba pe care o studiasem pana in momentul plecarii doar independent si in cadrul catorva cursuri. Am avut insa parte de profesori ingaduitori si, spre surprinderea mea, de multe cursuri sustinute in limba engleza.

Cea de a doua mare provocare a fost gasirea unei companii in cadrul careia sa imi pot face practica necesara bursei si, ulterior, obtinerea permisului de munca.

Celelalte mici piedici, ca de exemplu adaptarea cu stilul oamenilor de acolo si integrarea intr-un colectiv de-al lor (altul decat cel format de studentii straini), gasirea unei locuinte si multe altele, le-am considerat mai usoare, dat fiind faptul ca trecusem deja prin alte situatii mai dificile.

Ceea ce m-a determinat sa merg mai departe a fost insa ambitia, dorinta de a imi depasi conditia, gandul ca va veni si ziua in care sa pot face eu regulile. Visam si visez inca, chiar daca cateodata acest lucru este impotriva mea, la o lume mai dreapta, mai prietenoasa si in special mai apreciativa in ceea ce priveste valorile.

Ce te-a determinat sa te intorci in tara?

Munca in Austria a fost la inceput o necesitate. Dupa cum am precizat, acest lucru era impus de bursa pe care o obtinusem - era necesara efectuarea unei luni de practica, altfel nu as fi primit alocatia lunara. Eram dispusa sa lucrez chiar si fara bani in aceste conditii. Am avut insa noroc sa fiu acceptata inca de la primul interviu.

Drumul nu a fost usor insa nici in aceasta privinta deoarece regulile obtinerii unui permis de munca sunt destul de stricte si exista un contingent care se implineste de regula in primele 2 luni ale anului. Practic, un student nu poate lucra in Austria decat in baza unui permis de munca part-time destul de greu de obtinut, urmand ca dupa finalizarea studiilor de licenta sa devina eligibil pentru un permis full-time, la fel de greu de obtinut.

Ce post ocupi in prezent si cum a contribuit facultatea urmata la incadrarea in aceasta functie? In ce masura esti multumita din punct de vedere financiar?

In prezent lucrez in cadrul departamentului de vanzari a unei firme de IT&C, insa pana in prezent am fost pe rand junior si senior software developer precum si project manager. Pot spune ca situatia profesionala actuala se datoreaza in primul rand studiilor din Viena, fara de care nu as fi putut ocupa diversele job-uri si, implicit, nu as fi avut background-ul solid de IT, deosebit de util astazi. Drept urmare, facultatea a avut un rol definitoriu.

In ceea ce priveste multumirea financiara, trebuie sa recunosc ca in tara suntem deficitari din acest punct de vedere. In Austria am fost si as fi cu siguranta mult mai bine platita, lasand la o parte ideea „da, dar este Austria, acolo totul e mai scump”. Chiar si prin raportare la costul vietii de acolo, recompensa financiara ar fi mai buna.

Pe langa acest lucru, constat insa cu tristete ca favoritii, cunoscutii sau rudele sunt prezenti chiar si in companiile de la care te astepti mai putin. Ca tara vorbind, mai avem de lucru in acest sens, din pacate.

Ce i-ai sfatui pe elevii de astazi in legatura cu invatamantul in strainatate?

Sfatul meu ar fi sa studieze acolo isi propun si sa nu se gandesca la eventualele impedimente. Totul are o rezolvare si nimic nu este imposibil pe lume. Odata ajuns acolo vei invata sa lupti si cu siguranta poti iesi invingator.

Ce parere ai despre invatamantul universitar si postuniversitar din Romania?

Personal sunt de parere ca si Romania are facultati foarte bune, cu profesori dedicati profesiei lor, cu multe contacte de schimb de experienta cu diverse universitati din strainatate. Acestea sunt facultati bune, cu o curricula moderna de studiu si care au ceva de oferit studentului.
Sunt insa si mai multe facultati, in provincie indeosebi, ce se vad depasite de contextul societatii si tehnologiei actuale. In aceste cazuri, studentul este pus practic in situatia de a studia lucruri ce nu mai pot fi de folos sau aplicate in meseria pe care vrea sa o urmeze. Aceste cazuri le consider deosebit de grave din cauza preponderentei lor care implicit genereaza o masa de oameni, viitorul Romaniei, la un nivel profesional mediocru. Rezultatele vor fi, inevitabil, mediocre. Consider ca Ministerul Educatiei ar trebui sa acorde o mai mare atentie in astfel de cazuri.

Daniela Stoicescu a studiat 3 ani in Viena, Austria, respectiv Universitatea de Stiinte Aplicate Tehnikum Wien si Universitatea Tehnica Viena (TU).