-
Șeful celei mai mari bănci din Europa demisionează
-
Două dintre cele mai mari bănci din Spania, aproape să se unească
-
BCR anunță o creștere a profitului: creditele pentru companii au fost motorul
-
Programul băncilor de 1 Mai și Paște: În ce zile vor fi închise unitățile
-
Credit ipotecar dobândă fixă: O bancă din România oferă o dobândă de 4,9%
-
Statul s-a împrumutat peste 1 miliard de lei în ultimele două zile de la bănci
Comportamentul investitional imitativ al fondurilor
In opinia lui Postolache, evolutia relativ corelata a performantei fondurilor reflecta doua aspecte. „In primul rand, accesul in aproape egala masura la oportunitatile de piata existente (iar in acest caz nu este vorba de comportament imitativ, ci de posibilitatea de a fructifica oportunitatile aparute in piata – aceeasi pentru toti participantii) si o alocare strategica a activelor relativ similara (aici putem analiza un posibil comportament imitativ). Cel putin teoretic, acesta din urma este responsabil pentru peste 90% din performanta si riscul asumat de un fond”, a explicat el.
Desigur ca exista exceptii si unele fonduri privesc in mod diferit acest proces. „Trebuie evidentiate insa aici si anumite prevederi legale care impun administratorului o performanta minima. Aceasta face ca orice strategie investitionala diferita de cea a marii majoritati sa atraga automat riscul de a devia de la performanta medie a competitiei si descurajeaza comportamentul individual al administratorilor”, a mai explicat reprezentantul Aviva Pensii.
Mai mult, el a accentuat ca fondurile ar trebui sa se concentreze mai mult asupra mandatului investitional pe care il au si asupra constrangerilor ce decurg din acesta decat asupra performantei obtinute intr-un orizont de timp scurt.
Totusi, alocarile activelor in actiuni ale fondurilor sunt diferite, Postolache a comentat ca diferentierea apetitului pentru o anumita clasa de active reflecta diferentierea apetitului pentru risc, iar, in cazul Aviva, a fost preferata o abordare prudentiala si concentrarea atentiei asupra pietelor in care administratorul a considerat ca are un avantaj si in care riscul la care se expune prin strategia de investitii este “controlabil” intr-o mare masura.
Pe de alta parte, introducerea unui sistem multifond ar putea constitui un pas important in dezvoltarea viitoare a sistemului de pensii private.
“Restrictiile de investitii actuale (necesare, de altfel, in piata pentru a limita expunerea la risc) sunt pretabile probabil unui profil de investitor de 50 de ani – din nefericire, insa, ca efect al modului de implementare a sistemului de pensii, media varstei participantilor este mult mai redusa (undeva in jurul a 30 de ani). Un sistem multifond ar solutiona aceasta problema prin separarea sau definirea mai multor profile de risc in structura investitiilor fondului pe clase de varsta”, a explicat Postolache. Urmatoarele elemente de analiza pentru sistemul de pensii ar fi gradul de libertate (daca va exista unul) in alegerea pe care participantii ar trebui s-o faca.
Desigur ca exista exceptii si unele fonduri privesc in mod diferit acest proces. „Trebuie evidentiate insa aici si anumite prevederi legale care impun administratorului o performanta minima. Aceasta face ca orice strategie investitionala diferita de cea a marii majoritati sa atraga automat riscul de a devia de la performanta medie a competitiei si descurajeaza comportamentul individual al administratorilor”, a mai explicat reprezentantul Aviva Pensii.
Mai mult, el a accentuat ca fondurile ar trebui sa se concentreze mai mult asupra mandatului investitional pe care il au si asupra constrangerilor ce decurg din acesta decat asupra performantei obtinute intr-un orizont de timp scurt.
Totusi, alocarile activelor in actiuni ale fondurilor sunt diferite, Postolache a comentat ca diferentierea apetitului pentru o anumita clasa de active reflecta diferentierea apetitului pentru risc, iar, in cazul Aviva, a fost preferata o abordare prudentiala si concentrarea atentiei asupra pietelor in care administratorul a considerat ca are un avantaj si in care riscul la care se expune prin strategia de investitii este “controlabil” intr-o mare masura.
Pe de alta parte, introducerea unui sistem multifond ar putea constitui un pas important in dezvoltarea viitoare a sistemului de pensii private.
“Restrictiile de investitii actuale (necesare, de altfel, in piata pentru a limita expunerea la risc) sunt pretabile probabil unui profil de investitor de 50 de ani – din nefericire, insa, ca efect al modului de implementare a sistemului de pensii, media varstei participantilor este mult mai redusa (undeva in jurul a 30 de ani). Un sistem multifond ar solutiona aceasta problema prin separarea sau definirea mai multor profile de risc in structura investitiilor fondului pe clase de varsta”, a explicat Postolache. Urmatoarele elemente de analiza pentru sistemul de pensii ar fi gradul de libertate (daca va exista unul) in alegerea pe care participantii ar trebui s-o faca.