-
Gigantul Apple e acuzat de monopol ilegal pe piaţa telefoanelor mobile
-
Investigație Recorder: acuzații grave la adresa citiy managerului Sector 3
-
Din ce în ce mai multe deșeuri la ”porțile” României: cauciuc, carton sau mobilă
-
Roxana Epure, NextUp: „Statul își propune să dea cu bățul în contribuabili”
-
ASF-ul lucrează la reducerea RCA-ului pentru fermieri și transportatori
-
Statul vs. foștii sefi ai companiilor sale: memorandum discutat în Guvern
Asigurarile sunt un fel de cenusareasa in lista de cheltuieli a romanului
WS.ro: Ati explicat la o conferinta pe asigurari despre necesitatea unei legislatii mai consistente in piata de profil.
Va propun sa mai explicam o data, care sunt aceste masuri legislative, in functie de aspectele constatate in practica juridica.
M.B.: Da, la acea conferinta reprezentantii asiguratorilor mi-au criticat afirmatia cu mare convingere. Din nou spun, ca e doar opinia mea. Nu pot prezenta insa un proiect de lege, desi mi-ar placea sa lucrez la asa ceva. Dincolo insa de opinia personala, atata vreme cat asigurarile sunt un fel de cenusareasa in lista de cheltuieli a romanului, cred ca cercetarea tuturor aspectelor care ar putea duce la extinderea lor, nu trebuie exclusa.
Asiguratorii s-au oprit doar asupra unor metode de marketing, au cautat care ar fi metodele de vanzare potrivite a eficientiza procesul in sine. Am auzit foarte putine povesti legate de produse in sine. De exemplu, mi-a placut prezentarea facuta de una din societatile prezente la conferinta, referitoare la asigurarea de viata colectiva, produs destinat companiilor si angajatilor acestora. E un produs care poate sa aiba rezultate bune, datorita proprietatilor sale intrinseci.
Legislatia romana este intr-adevar aliniata la legislatia europeana. Directivele europene trebuie insa transpuse prin adaptare in legislatia interna, nu neaparat copiate.
Cred ca principala problema este nereglementarea excluderilor ce apar la gramada si fara nicio deosebire sau individualizare in contractele pretiparite utilizate actualmente de catre asiguratori. Excluderile reprezinta in cea mai mare masura problema si cauza neincrederii asiguratilor la acest moment, in conditiile in care problema s-ar putea rezolva. Chiar fara a exista vreo norma legala care sa intervina! Contractul de asigurare este presupus a fi un contract aleatoriu, insa consistenta acestui caracter a fost redusa prin actualele clauze ale contractelor creeate de asiguratori, care vor sa reduca din riscul asigurat fara nicio deosebire, dovedind, asa cum am mai spus, un foarte mic grad de toleranta la risc, prin incercarea de eliminare a tuturor elementelor care definesc riscul.
Reiterez exemplul abordat si in cadrul conferintei pe asigurari, si anume sinuciderea intervenita in maxim 2 ani de la data intrarii in vigoare a contractului, ca si clauza de exonerare de plata a despagubirii, asa cum e ea reglementata de Legea 136/1995. De ce asa? Deoarece se incearca eliminarea unor cauze de fraudare prin masuri extreme! Daca asiguratul incheie asigurarea planuind ca a doua zi sa se sinucida in vederea protejarii familiei, e o frauda, caci sinuciderea are ca scop, in aceasta situatie specifica, obtinerea unor venituri de catre beneficiar intr-o situatie ce nu corespunde notiunilor definitorii ale contractului de asigurare. Se elimina caracterul aleatoriu. In aceste conditii, cauza de exonerare a fost nuantata de lege. Dupa doi ani de la incheierea asigurarii motivele de sinucidere nu mai pot fi aceleasi, deci elementul intentiei de fraudare dispare.
Domeniul asigurarilor este un domeniu supus posbilitatilor de frauda. Asta nu inseamna ca trebuie sa eliminam orice cauza ce ar putea sta la baza evenimentului asigurat! Aici, de exemplu, daca asiguratorii nu inteleg ca ar putea lucra in sensul cooptarii de asigurati, as interveni legislativ, si as conditiona, as reglementa anumite interdictii, as deschide optiuni! Nu as elimina de plano din contractul de asigurare despagubirea pentru cazul de deces datorat unui infarct miocardic, de exemplu. As evalua situatia, as solicita analize ca sa-mi indice riscul nominal, as face istoric de familie.... Daca asiguratul prezinta risc mare, atunci prima de asigurare va fi pe masura riscului asumat.
Daca riscul e mic, atunci ar trebui sa intre in cadrul motivelor de deces admise la plata. Poate fi facut un calcul, stabilite chiar limite temporale. Iar legislativ, ar trebui intr-un fel specificate. Chiar daca nu pot impune prin reglementari imperative anumite clauze contractuale, cred ca ar trebui gandite norme dispozitive care sa deseneze un cadru legislativ care sa duca la o dezvoltare a domeniului asigurarilor. Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, legislatia ar trebui sa-l reglementeze in asa fel incat acest caracter sa fie evident.
Cine este Mihaela Badescu?
Mihaela Badescu este partener fondator si avocat coordonator in cadrul SCA Cladoveanu, Badescu & Asociatii. Cu o experienta de 15 ani in avocatura, Mihaela Badescu desfasoara atat activitati de consultanta, cat si de asistenta si reprezentare in instanta, atat pentru persoane fizice, dar mai ales pentru mari societati comerciale din domeniul constructiilor/real estate, companii specilizate pe servicii de consultanta/auditare in retail, si nu numai.
Principalele domenii de expertiza sunt focalizate pe dreptul comercial-corporatist, cu tot ceea ce cuprinde in extensie acest domeniu, incepand cu activitati de asistare, supraveghere si consiliere in cadrul activitatii uzuale a societatilor comerciale, pana la asistenta si reprezentarea in cadrul oricaror proceduri derulate in fata instantelor de judecata, institutiilor publice sau a partenerilor de afaceri, in cadrul unor raporturi juridice aflate in faza de negociere, in derulare sau litigioase.
Este colaborator permanent al unor publicatii de finante si business, participand la diferite conferinte si seminarii pe diferite teme de interes, fiind invitata sa prezinte aspectele juridice specifice subiectelor in discutie.
Va propun sa mai explicam o data, care sunt aceste masuri legislative, in functie de aspectele constatate in practica juridica.
M.B.: Da, la acea conferinta reprezentantii asiguratorilor mi-au criticat afirmatia cu mare convingere. Din nou spun, ca e doar opinia mea. Nu pot prezenta insa un proiect de lege, desi mi-ar placea sa lucrez la asa ceva. Dincolo insa de opinia personala, atata vreme cat asigurarile sunt un fel de cenusareasa in lista de cheltuieli a romanului, cred ca cercetarea tuturor aspectelor care ar putea duce la extinderea lor, nu trebuie exclusa.
Asiguratorii s-au oprit doar asupra unor metode de marketing, au cautat care ar fi metodele de vanzare potrivite a eficientiza procesul in sine. Am auzit foarte putine povesti legate de produse in sine. De exemplu, mi-a placut prezentarea facuta de una din societatile prezente la conferinta, referitoare la asigurarea de viata colectiva, produs destinat companiilor si angajatilor acestora. E un produs care poate sa aiba rezultate bune, datorita proprietatilor sale intrinseci.
Legislatia romana este intr-adevar aliniata la legislatia europeana. Directivele europene trebuie insa transpuse prin adaptare in legislatia interna, nu neaparat copiate.
Cred ca principala problema este nereglementarea excluderilor ce apar la gramada si fara nicio deosebire sau individualizare in contractele pretiparite utilizate actualmente de catre asiguratori. Excluderile reprezinta in cea mai mare masura problema si cauza neincrederii asiguratilor la acest moment, in conditiile in care problema s-ar putea rezolva. Chiar fara a exista vreo norma legala care sa intervina! Contractul de asigurare este presupus a fi un contract aleatoriu, insa consistenta acestui caracter a fost redusa prin actualele clauze ale contractelor creeate de asiguratori, care vor sa reduca din riscul asigurat fara nicio deosebire, dovedind, asa cum am mai spus, un foarte mic grad de toleranta la risc, prin incercarea de eliminare a tuturor elementelor care definesc riscul.
Reiterez exemplul abordat si in cadrul conferintei pe asigurari, si anume sinuciderea intervenita in maxim 2 ani de la data intrarii in vigoare a contractului, ca si clauza de exonerare de plata a despagubirii, asa cum e ea reglementata de Legea 136/1995. De ce asa? Deoarece se incearca eliminarea unor cauze de fraudare prin masuri extreme! Daca asiguratul incheie asigurarea planuind ca a doua zi sa se sinucida in vederea protejarii familiei, e o frauda, caci sinuciderea are ca scop, in aceasta situatie specifica, obtinerea unor venituri de catre beneficiar intr-o situatie ce nu corespunde notiunilor definitorii ale contractului de asigurare. Se elimina caracterul aleatoriu. In aceste conditii, cauza de exonerare a fost nuantata de lege. Dupa doi ani de la incheierea asigurarii motivele de sinucidere nu mai pot fi aceleasi, deci elementul intentiei de fraudare dispare.
Domeniul asigurarilor este un domeniu supus posbilitatilor de frauda. Asta nu inseamna ca trebuie sa eliminam orice cauza ce ar putea sta la baza evenimentului asigurat! Aici, de exemplu, daca asiguratorii nu inteleg ca ar putea lucra in sensul cooptarii de asigurati, as interveni legislativ, si as conditiona, as reglementa anumite interdictii, as deschide optiuni! Nu as elimina de plano din contractul de asigurare despagubirea pentru cazul de deces datorat unui infarct miocardic, de exemplu. As evalua situatia, as solicita analize ca sa-mi indice riscul nominal, as face istoric de familie.... Daca asiguratul prezinta risc mare, atunci prima de asigurare va fi pe masura riscului asumat.
Daca riscul e mic, atunci ar trebui sa intre in cadrul motivelor de deces admise la plata. Poate fi facut un calcul, stabilite chiar limite temporale. Iar legislativ, ar trebui intr-un fel specificate. Chiar daca nu pot impune prin reglementari imperative anumite clauze contractuale, cred ca ar trebui gandite norme dispozitive care sa deseneze un cadru legislativ care sa duca la o dezvoltare a domeniului asigurarilor. Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, legislatia ar trebui sa-l reglementeze in asa fel incat acest caracter sa fie evident.
Cine este Mihaela Badescu?
Mihaela Badescu este partener fondator si avocat coordonator in cadrul SCA Cladoveanu, Badescu & Asociatii. Cu o experienta de 15 ani in avocatura, Mihaela Badescu desfasoara atat activitati de consultanta, cat si de asistenta si reprezentare in instanta, atat pentru persoane fizice, dar mai ales pentru mari societati comerciale din domeniul constructiilor/real estate, companii specilizate pe servicii de consultanta/auditare in retail, si nu numai.
Principalele domenii de expertiza sunt focalizate pe dreptul comercial-corporatist, cu tot ceea ce cuprinde in extensie acest domeniu, incepand cu activitati de asistare, supraveghere si consiliere in cadrul activitatii uzuale a societatilor comerciale, pana la asistenta si reprezentarea in cadrul oricaror proceduri derulate in fata instantelor de judecata, institutiilor publice sau a partenerilor de afaceri, in cadrul unor raporturi juridice aflate in faza de negociere, in derulare sau litigioase.
Este colaborator permanent al unor publicatii de finante si business, participand la diferite conferinte si seminarii pe diferite teme de interes, fiind invitata sa prezinte aspectele juridice specifice subiectelor in discutie.