Bugetele majoritatii celor care vor sa cumpere cladiri istorice, in jurul a 1 mil. euro

Daca perioada 2006-2008 a reprezentat punctul culminant al pietei imobiliare, atat prin volumul de tranzactii cat si prin preturile la care se inchideau aceste tranzactii, cea de a doua parte a anului 2008 a marcat oficial inceputul crizei imobiliare.

"Anii de criza 2009 si 2010 au schimbat mentalitatea cumparatorului, dar si pe cea a investitorului. Sunt anii care au adus cele mai mari scaderi de preturi, in care o mare parte dintre investitori au fost nevoiti sa renunte la proiectele demarate sau sa piarda sume impresionante. Aceasta perioada a fost marcata probabil de cel mai scazut numar de tranzactii incheiate. Preturile se ajustasera cu 25-35% pe segmentul de lux, iar tranzactiile erau sporadice si doar cei cu nevoi imediate tranzactionau", a declarat Mihaela Pana, sefa departamentului rezidential la DTZ Echinox.

Anii 2011 - 2012 nu au adus schimbari semnificative, caracterizandu-se doar printr-o stabilizare a pietei.

"Ceea ce este interesant pentru aceasta perioada este faptul ca multi dintre cumparatori au renuntat la achizitia de case vechi, cu arhitectura, in favoarea apartamentelor. Bugetele celor dornici sa cumpere astfel de imobile se pozitioneaza in jurul sumei de 1 mil. euro, constienti fiind de faptul ca renovarea este extrem de costisitoare atat din punct de vedere al banilor alocati cat si al timpului. Cu toate acestea au fost tranzactii care prin valorile lor au demostrat ca o proprietate isi conserva valoarea daca locatia este exceptionala", a adaugat Mihaela Pana.