Balthazar: mancare buna, 'spectacol' prost

Am revenit. La intrare am fost preluata de o duduita hostessa cam atipica pentru un astfel de job, care nu a putut sa imi raspunda la doua intrebari simple si nici nu stia cum si ce sa raspunda cand nu stie ce sa raspunda. Pe vechiul chelner nu l-am mai vazut acolo, insa ceilalti (toti, numai barbati) imi aduceau tot timpul aminte de el. Cu vreo doi dintre ei sigur nu as avea curajul sa urc singur in lift, daca s-ar intampla vreodata.

Cand am intrat in sala erau veseli si se harjoneau zgomotos, dupa care au tacut si s-au posomorat brusc. Am fost preluat de unul dintre ei cu o plecaciune care arata ca o nuca pe un perete in tot contextul acela. Prima reactie a fost sa ma gandesc ca isi bate joc de mine, apoi a fost una de jena. Senzatia asta mi-a ramas toata seara, de fiecare data cand venea din nou la masa mea cu o mina teapana si incruntata de parca tocmai ar fi aflat ca am cancer.

Fara el a fost chiar placut: restaurantul e curat, clientii erau toti foarte civilizati, ziceai ca tocmai au venit in grup de la un spectacol de opera; decorurile si lumina sunt destul de calde, desi neobisnuite, muzica atat cat trebuie.