Dantes - restaurantul cu chelneri insetati de stiinta

M-am dus chiar in prima zi in care s-a redeschis si am avut un soc de proportii: probabil ca arhitectul sau decoratorul fusesera trimisi de concurenta ca sa-si bata joc de bietii oameni, pentru ca a acoperit toti peretii cu ziare, dupa care a dat cu lac peste ele ca sa se fixeze bine, sa nu cumva sa se piarda vreo bucatica din “capodopera”. Am avut o scurta, dar puternica dilema: sa ma mai duc vreodata intr-un restaurant care imi provoaca o repulsie teribila, numai pentru ca e foarte aproape de biroul meu? Aproape ca m-am bucurat ca mancarea a fost mai mult (putin?) decat mediocra, asa ca problema s-a rezolvat rapid.

De curand mi-a spus cineva ca s-a schimbat iarasi decorul la Dantes, probabil ca si proprietarii, si m-am dus din nou. Scara paraginita, de casa parasita, m-a pregatit deja pentru ce ma astepta inauntru, asa ca socul nu a mai fost la fel de mare ca data trecuta. Sunt convins ca au folosit acelasi arhitect (decorator?), pentru ca nu pot sa-mi inchipui ca mai poate exista si un al doilea in orasul acesta capabil de o asemenea “performanta”. Aici sunt cele mai bizare aranjamente si decoruri pe care le-am vazut vreodata intr-un restaurant: pereti vopsiti cu bronz auriu, cu instalatii cu tot, fete de masa mov pe mese rosii, scaune de plastic transparente amestecate cu altele negre, lustre de toate formele si culorile, de plastic, de fier forjat, de nichel, bucati de oglinzi lipite direct pe pereti etc.