Dantes - restaurantul cu chelneri insetati de stiinta

Nu sunt sigur ca murdaria nu face si ea parte din “concept”. Aproape nimic nu e curat acolo, peste tot e un strat de praf – e drept, de grosimi diferite - si sunt pete si arsuri de tigari pe mocheta (ce-o fi cautand intr-un restaurant?), pe banchetele tapistate si cu pernute rosii, chiar si pe fetele de masa. La etaj pare sa fie ceva mai curat si mai dichisit, probabil ca arhitectul a ramas in pana de “inspiratie”, insa reintri in “atmosfera” cand ajungi la mansarda, unde totul este si miroase a vechi si uzat, si asta nu ca la anticariat...

Spre surprinderea mea, mancarea a fost oarecum in contrast cu atmosfera, adica ceva mai buna decat ma asteptam. Am revenit si in ziua urmatoare, mai mult de curiozitate, si a fost la fel, rezonabila. Am luat o foccacia facuta acolo, se pare, pentru ca era calda si buna, o salata la fel de buna si bine prezentata, cu bucati mari de branza si carne, si cate o portie de paste (eram doua persoane, evident), din care una buna (cea cu branza si cu somon) si una mai putin buna (cu fructe de mare si cu sos de rosii). Pieptul de pui cu sos de branza si cu cartofi la cuptor a fost si el destul de bun. M-am straduit sa nu las painea sau tacamurile sa atinga fata de masa sau altceva in jur si, cu putin antrenament si cu experienta anterioara, in ziua urmatoare aproape mi-a reusit.