Ciupercute, ficatei, muschiulet si carnaciori

Peste drum de Casa Hirscher, alt brasovean a investit multi bani in renovarea unei case vechi pe care a transformat-o intr-un foarte frumos boutique hotel pe care l-a numit Bella Muzica. De ce nu Bella Musica sau Musica Bella, nu stiu.

Patronul (despre care mi-au spus ca e un ungur) a facut treaba ungureste, adica foarte bine, cu multa atentie la detalii. Restaurantul e in pivnitele sub forma de hruba ale cladirii. Curat, foarte bine amenajat, coerent, unitar, nimic nu parea nelalocul lui acolo.

La fiecare masa era un buton cu care puteai sa chemi chelnerul daca aveai nevoie. Alt lucru pe care nu l-am mai vazut in alta parte a fost “meniul de muzica”, facut chiar sub forma unui meniu fara preturi pe care mi l-au adus odata cu meniurile de bauturi si mancare. Erau pagini intregi cu trupe si cu melodii de toate felurile si din toate tarile, din care puteai alege ce sa asculti.

Dar, diferentele s-au oprit acolo si a inceput deja-vu-ul: 18 (optsprezece) pagini de meniu cu “celebritati” ca ciupercute, ficatei, muschiulet si carnaciori, inghetata, tiramisu si banana split. 11 ciorbe si 12 feluri de peste!

Tot am incercat sa-mi imaginez cum se intampla lucrurile cand intra primul client la pranz in restaurant – sa zicem pe la 12 – si vrea una din cele 11 ciorbe. Exista oare 11 oale in bucatarie cu ciorba pregatita din vreme si bucatarul nu face decat sa bage polonicul in cea potrivita? Daca da, inseamna ca bucataria ar trebui sa fie mai mare decat tot acel restaurant minuscul, cu cateva locuri. Or fi fost din plic? Chelnerul a zis ca nu. “Buna intrebare!” – cum s-ar zice…

Chelnerul parea foarte mandru de mancarea lor mexicana (destul de multe din felurile cunoscute in meniu) si ma tot imbia sa le iau. I-am spus ca nu sunt deloc un fan al acestei bucatarii si ca nici nu vreau sa mananc asa ceva la Bella Muzica. Am cerut o supa de legume si, asa cum fac intotdeauna, l-am rugat sa-mi recomande ceva si sa-mi aduca dintre felurile de mancare cu care se pot ei lauda fata de alte restaurante.

Mi-a adus un aperitiv mexican (!), “ficatei in bacon, ciupercute si carnaciori” si nu mai tin minte ce altceva era pe acolo. Noroc ca am pus doar varful limbii pe aperitivul mexican si nu am luat o inghititura intreaga! Mare noroc! Supa nu a fost buna, iar ficateii-ciupercutele-si-carnaciorii au fost banale, si asta in cel mai bun caz. Nu m-ar mira ca toate sa fi fost reincalzite, si nu doar unele dintre ele.

Am platit 50 de lei pe acel pranz fara desert si fara bautura. Apoi m-am dus in primul magazin, am cumparat o ciocolata si am mancat-o.

Daca nu ar fi fost acolo niste chelneri de o amabilitate foarte naturala si pe care sa-mi faca placere sa-i am prin preajma, as fi plecat indispus rau de la Bella Muzica. De ce a ales domnul ungur un astfel de “concept” de restaurant cand are un loc frumos si oameni foarte buni la indemana, ramane sa fie deslusit de catre cei mai destepti decat mine…