Alt ungur, alta strategie

La Targu Mures, Laci a abordat lucrurile din cu totul alta perspectiva. Mi-l si inchipui luandu-si nevasta intr-o seara si au avand urmatoarea discutie: “No, Pirosko, eu m-am hotarat sa facem un restaurant, de mult ma bate pe mine gandul asta. Ia spune fata, tu stii sa faci sushi? Nu? Zici ca nu stii sa gatesti nici calcan si nici sa faci o paella? Nici macar mancare mediteraneana, mexicana sau indiana? Si ca nu avem bani sa aducem un bucatar “fusion”, care a lucrat peste-10-ani-pe-vasele-de-croaziera? Atunci ce-ar fi ca, pana invatam noi toate astea, sa incepem cu ce stii tu mai bine: cu gulas, ciorba cu afumaturi, carnati si placinte? Si daca il mai luam si pe vecinul Vasile sa ne faca si ce stiu romanii cel mai bine, si dam drumul la afacere?”

Piroska a zis “da”, si asa a ajuns Laci sa se imbogateasca si sa-i faca pe targumureseni sa-i puna mereu restaurantul pe lista atunci cand se gandesc unde sa duca niste musafiri la masa cand vin in orasul lor.

Si cu romani, unguri sau nemti Laci merge aproape la sigur, insa cu englezi, cu francezi si cu americani succesul e garantat. Mai ales cand apare taraful cu lautari ca din albume care iti canta “la ureche”.

Si, un lautar cu contrabas nu mai vezi chiar in fiecare zi. Csarda e mereu plina si nu cred ca se mira cineva de asta. Am vazut acolo tineri, batrani, familii cu copii, intelectuali, afaceristi cu cravata si laptop, turisti care faceau poze, patru fete care discutau aprins si care ajunsesera la a treia carafa de vin cat am tras eu cu ochiul la ele.

Cu totii pareau sa fi uitat de colesterol, de glicemie, de griji si criza, de mirosul puternic de ceapa cruda, care era pe mai toate mesele, ca un fel de amuse-bouche. Motiv de veselie erau, cu siguranta, si preturile de la Laci Csarda. De mult timp nu am mai vazut atetea numere cu o singura cifra intr-un meniu.

Cred ca Laci ar trebui sa se gandeasca deja la urmatoarea afacere de succes: sa scrie o carte de marketing si sa lanseze un MBA vocational pe hospitality…