Picturi neasteptat de frumoase intr-un astfel de loc.

Preturile din meniu sunt destul de mici, insa se pare ca sufera o metamorfoza ciudata pana ajung pe nota de plata. Au mai avut si altii acest “feeling”. In buna parte, si pentru ca unele preturi sunt trecute in meniu pentru cate 100g, si nu la valoarea totala. Noi am platit pe platoul din poza (2 mici, 4 ficatei, 2 felii de cascaval pane, 2 bilute de creier pane, carnaciori, ciuperci, cateva legume, masline si muraturi) cam 120 de lei.

As fi fost bucuros sa dau mult mai mult de atat pe un astfel de platou, insa cu creier adevarat si cu carnati din carne, nu din resturi. Poate ca am nimerit noi exact ce nu trebuia si nu am avut norocul lui JJ, care a mers pe alta pista: “Ca un adevărat restaurant care se respecta, localul are si specialitatea casei, dar si specialitatea bucatarului. Puiul la jar (35 de lei) sau muschiul de porc dacic (36 de lei) sunt printre specialitatile casei, iar dintre specialitatile bucatarului, cel mai gustos este antricotul de vaca de Noua Zeelanda, care costa 120 de lei.” Ospatarul a fost amabil iar cele doua picturi naïve de pe pereti neasteptat de frumoase intr-un astfel de loc.

Daca cineva isi inchipuie ca se poate duce la supermarket sa ia mici si ficatei congelati, carnaciorii si rosiile cele mai ieftine, zacusca si icre la galetusa, cascaval pane, creier si alte cele gata semi- sau pe-trei-sferturi-preparate, aduna cateva mese din lemn, lipeste niste farfurii de lut, niste stergare si niste coarne de cerb pe perete si gata! – are un restaurant “cu specific romanesc”, atunci sa stie ca se poate asa ceva in Bucuresti si ca nu ar fi deloc de mirare sa-i mearga chiar bine si sa aiba cronici elogioase. Asa au ajuns si cei de la Burebista sa-si deschida al treilea restaurant intr-un mic palat de pe langa Gradina Icoanei, care a fost al Casei Regale…