Cristina Bogdan- profesor universitar

“A fost un moment intens, plin de emotie, pentru ca voiam sa ii iau cu mine in suflet si in gand pe cei pe care ii reprezentam acolo, pe studentii si colegii mei, profesorii de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Nu m-am asteptat sa fie un numar atat de mare de oameni in strada, sa ne aplaude, sa isi doreasca atat de mult sa ne cunoasca, sa faca poze cu noi, sa traiasca din plin bucuria intalnirii cu flacara olimpica. A fost un strop de autentica sarbatoare, care a anulat distante geografice, mentale, religioase si i-a adunat pe oameni apartinand unor comunitati diferite sub lumina aceleiasi idei. O idee care ne cere tuturor sa ne straduim sa ridicam frumos stacheta exigentelor, conform devizei Jocurilor Olimpice: Citius, Altius, Fortius (mai repede, mai inalt, mai puternic)”, astfel descrie Cristina Bogdan (foto stanga), profesor universitar in cadrul Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti.

Bucuresteanca in varsta de 35 de ani a purtat flacara olimpica in oraselul Broadstairs din comitatul Kent, aflat in sud-estul Marii Britanii.

Ea spune ca a ajuns sa poarte torta olimpica dupa ce povestea scrisa de un fost student, bloggerul Alexandru Ciuca, s-a numarat printre cele 20 de istorii selectate din cateva sute de catre Samsung. Cele 20 au fost supuse apoi votului de-a lungul a trei zile consecutive. Toate aceste lucruri se intamplau in toamna anului trecut, votul avand loc la inceputul lui octombrie

“Povestea mea a fost scrisa de un fost student al departamentului de Stiinte ale Comunicarii din Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti (acolo unde predau de 12 ani Istoria Culturii si a Mentalitatilor si Antropologie Culturala) si cred ca cele mai multe voturi le-am primit din partea studentilor mei din diverse generatii, pentru ca in acea perioada mi-au parvenit foarte multe mesaje pe mail cu incurajari din partea lor. In acest context, meseria de profesor si-a aratat inca o data resursele nesfarsite de a darui si de a primi si am simtit ca toata investitia mea profesionala si afectiva a fost recompensata mult peste asteptari prin gestul lor. Ceea ce m-a impresionat chiar mai mult decat nominalizarea la acest concurs si situarea intre primii cinci a fost felul in care am simtit pretuirea si dragostea studentilor mei in toata perioada de votare si apoi in felul in care m-au insotit cu gandul in ziua de 19 iulie cand am purtat torta olimpica in Broadstairs, un orasel din comitatul Kent”, mai spune Cristina Bogdan.

Adauga ca s-a bucurat de aceasta nominalizare mai ales pentru breasla din care face parte.

“Profesorimea - care cred ca merita sa fie reprezentata intr-un asemenea context. Suntem ceea ce suntem in primul rand datorita familiilor noastre si apoi datorita dascalilor care ne-au insotit parcursul, urcusul profesional”, afirma Bogdan.

Daca o intrebi despre sport- de exemplu, daca este o persoana sportiva, daca ii place vreo activitate anume-, iti spune ca este mai degraba “o persoana sportiva in cele ale mintii”, ca alearga „mai mult dupa idei”.

“Dintre sporturi indragesc foarte mult inotul, tenisul- pe care il practica si fetita mea si patinajul artistic”.

Pentru viitor, planurile profesoarei sunt numeroase.

„Imi doresc sa reusesc sa fac cat mai multe excursii cu tema culturala alaturi de studentii mei, vreau sa-mi public teza de doctorat si un volum de studii la care lucrez impreuna cu o colega. Voi continua cercul de antropologie inceput acum patru ani, intitulat <<Chipuri si varste ale omului>> si sper ca in doi ani sa reusim sa scoatem un volum de texte, pentru a arata cat de inteligenti, creativi si seriosi pot fi studentii de astazi, in pofida prognosticurilor sumbre pe care le tot intalnim”.