Asteptarile unui meci

Primul meci al unei echipe romanesti cu o echipa turceasca l-am vazut in 1997, cand Steaua juca la Fenerbahce in "dubla" din Cupa UEFA din sezonul 1997-1998. Imi amintesc mai ales returul, cand in mod surprinzator Steaua batea Fener cu 2-1 si se califica dupa o atmosfera incendiara pe stadionul Sukru Saracoglu, cand stelistii erau intampinati la inceput de meci pe acordurile marsului funebru.

Stiam deci de la TV ce spectacol fac turcii pe stadion, fie ca vorbim despre arena celor de la Fener, sau amintim arenele rivalelor Galata si Besiktas. La invitatia companiei Ulker, sponsor al celor mai importante trei echipe de fotbal din Turcia, am avut ocazia sa vad primul meu meci de pe un stadion din afara tarii. Din intamplare, urma sa joace chiar echipa mea favorita din Bucuresti, cea care in urma cu 12 ani invingea Fenerul chiar la el acasa. Dar nu vreau sa insist aici pe felul in care Steaua a pierdut razboiul cu turcii. Sunt sigur ca e deja istorie, chiar si pentru cel mai mare microbist dintre cititori, maniera in care stelistii nu au putut tine pasul cu ienicerii trupei Fenerbahce.