Oricât de mult ne-am dori să fim verzi, nu ne putem baza doar pe energia solară și cea eoliană și mai avem încă nevoie și de capacitățile care folosesc combustibili fosili. Care sunt motivele, explică Silvia Vlăsceanu, director executiv al asociației HENRO ce reunește producători de energie din România: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Elcen, Complexul Energetic Oltenia.
E greu să găsești mixul energetic perfect
În zona de energie electrică, România ar trebui să își păstreze mixul energetic, a afirmat Silvia Vlăsceanu, în cadrul dezbaterii CLCC „Securitatea energetică a României”. Fiecare stat membru al Uniunii Europene ar trebui să aibă libertatea de a-și alege propriul mix energetic în funcție de resursele naturale pe care le deține și de capacitățile deja în funcțiune, susține ea.
Actualul obiectiv al UE este acela de a avea o pondere a surselor regenerabile în mixul de energie de 32% până în 2030. Dar foarte curând la Bruxelles va fi oficializată o nouă țintă obligatorie de 42,5% . E nevoie totuși de aprobarea statelor membre UE şi a Parlamentului European.
”Vedem că state care inițial au declarat că vor să facă tranziție energetică cu energie din surse regenerabile, care nici măcar nu concepeau să considere nuclearul energie curată, acum redeschid mine de cărbune, ceea ce înseamnă că vor produce energie electrică și din cărbune. Noi se pare că ne-am angajat prea repede să le scoatem din funcțiune”, afirmă Silvia Vlăsceanu. Chiar și Germania a fost nevoită să apeleze la cărbune, în condițiile crizei energiei, pe lângă Austria sau Țările de Jos.
Ne întoarcem la cărbune?
Principala îngrijorare este aceea că termocentralele pe cărbune scoase din funcțiune nu vor fi înlocuite în timp util de capacități noi. Deja există întârzieri în acest sens, de pildă la Iernut, unde centrala electrică pe gaze de 430 MW care trebuia să fie gata încă din 2019 va fi finalizată – probabil – abia în 2024, conform declarațiilor oficialilor din Ministerul Energiei. Iar la Mintia, noua centrală pe gaze de 1.750 MW, cea mai mare din Europa, ar putea fi gata în 2026 și depinde de gazele din proiectul Neptun Deep.
De altfel, precedentul guvern a încercat să tergiverseze decarbonizarea – adică închiderea tuturor termocentralelor pe cărbune (lignit + huilă) și tuturor minelor de cărbune din România. Planul era ca nicio centrală pe bază de cărbune să nu fie închisă până când nu se pune în funcțiune o capacitate de producție a energiei echivalentă. De asemenea, închiderea urma să nu fie definitivă, ci unitățile închise să fie conservate și să facă parte din rezerva de capacitate a sistemului energetic.
Dar, pentru că riscam să pierdem banii din a doua tranșă a PNRR, Guvernul Ciucă și-a eliminat singur atât opțiunea de a reporni termocentralele odată închise, cât și pe cea de a amâna după bunul plac data închiderii printr-un simplă hotărâre, ”în situație de criză energetică”.
Reorganizarea sectorului energiei ne costă și azi
”Probabil că la un moment dat, dacă nu vom reuși să ne ținem de termene foarte strânse s-ar putea să avem nevoie de import de energie din statele vecine. Evident, pe vecini nu-i deranjează faptul că România importă, dar asta pune în pericol securitatea energetică a României pe partea de energie electrică”, explică Silvia Vlăsceanu.
Directorul HENRO spune că reorganizarea sectorului energiei electrice în urmă cu peste 2 decenii nu a fost făcută poate optim. În anul 2000, prin HG 627 s-au înființat cele 5 mari companii independente, cu acționariat 100% de stat: Transelectrica, Electrica, Termoelectrica, Nuclearelectrica și Hidroelectrica. Or, spune Silvia Vlăsceanu, nu poate fi concurență între termocentrale, hidrocentrale și centrale nucleare, de pildă.
Certificatele de CO2 îi dezavantajează și mai mult pe producătorii de energie din combustibili fosili, care astfel pleacă din start cu un preț mult mai mare decât ceilalți. În același timp, ei trebuie tot timpul să mențină echipamentele într-o stare de prefuncționare, deoarece repornirea unui cazan pe cărbune durează foarte mult, chiar și zile întregi. Dar, în același timp, sistemul energetic național nu poate funcționa fără ei, fără așa-numitele capacități în bandă, adică cele care livrează energie 24/7. Nu este cazul producătorilor din eolian sau solar, care depind de capriciile vremii.
De ce nu ne putem baza doar pe soare și vânt
”Sistemul energetic național nu va putea niciodată să funcționeze în siguranță doar cu surse regenerabile, doar cu soarele și vântul”, afirmă Silvia Vlăsceanu. Acestea sunt surse impredictibile, a explicat ea pentru wall-street.ro.
”Consumatorul trebuie să aibă în permanență energie electrică la niște parametri de calitate care nu se asigură atât de ușor – tensiune, frecvență - și să aibă continuitate în alimentare”. Or, precizează directorul HENRO, pentru a asigura acești parametri, dispeceratul energetic are nevoie de capacități în bandă, care să producă constant, fără fluctuații. Acestea nu pot fi asigurate decât din nuclear, cărbune, gaze naturale și hidro mare. Mai mult, ele au rolul, esențial pentru orice sistem energetic, de a asigura echilibrarea - adică egalitatea la secundă între producție și consum.
Nici capacitățile eoliene și nici cele solare nu pot juca acest rol, ca urmare a volatilității lor, dimpotrivă, pot produce chiar dezechilibre, așa cum s-a întâmplat în Polonia.
”Din păcate, legile fizicii nu pot fi modificate”, conchide Silvia Vlăsceanu. ”Nu putem asigura stabilitatea și siguranța sistemului doar cu surse regenerabile”.
Sursa foto: Facebook / TranselectricaIn lipsa unui acord scris din partea InternetCorp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Silvia Vlăsceanu, HENRO: Sistemul energetic național nu va putea niciodată să funcționeze doar cu soare și vânt.
