Economia globală emai puțin circulară ca înaintea pandemiei

Vestea proastă, a explicat Constantin Damov, este că omenirea a ajuns la 7,2% circularitate la nivel mondial în 2023, în vreme ce în 2018 eram la 9.1%, iar în 2020 la 8,6%. De ce această scădere? Din cauză că a crescut extracția de materii prime, depășind 100 de miliarde de tone pe an, dintre care aproape 43 miliarde de tone sunt minereuri non-metalice, iar 15,5 miliarde de tone, combustibili fosili. În același, generăm 35,26 miliarde de tone de deșeuri și în jur de 15 miliarde de tone de emisii.

Conform raportului Circularity Gap, peste 90% of materialele extrase din natură sunt irosite, pierdute sau rămân neutilizabile ani de zile, deoarece sunt blocate în clădiri sau echipamente. În același timp, extragem de trei ori mai multe materiale ca în 1970 și aproape de 2 ori mai mult decât în anul 2000, iar rata de creștere a extracției o depășește pe cea de creștere a populației. ”Rata de metabolizare a economiei globale se accelerează”, afirmă autorii acestui raport.

Reciclarea e aproape semi-eșecul economiei circulare, repararea este extraordinară, dar mai sunt și deasupra niveluri: de pildă, să refuzăm să luăm ceva – zahăr în plic, un pai de băut.

Constantin Damov, președinte Green Group

”Economia circulară trebuie să fie bancabilă”, a avertizat Constantin Damov la conferința ”Flip Sustainability in Business Talk”. ”Dacă nu suntem bancabili, ea nu se va întâmpla. Ca să fii bancabil trebuie să ai o piață, iar ca să ai o piață deseori trebuie să ai o intervenție a guvernului.”

Circularitatea României, în marja de eroare

Cum stă România în materie de sustenabilitate? Nu tocmai bine, avertizează președintele GreenGroup. ”Gradul de circularitate al României este de 1,2%, e în marja de eroare”, spune el. Și asta în vreme ce alte țări europene, cum ar fi Olanda, sunt la 35% și își propun să ajungă la 50% în 2030 și la 100% în 2050.

Dar, precizează Constantin Damov, trebuie să punem și problema eticii și să ne uităm la consum. ”Noi toți consumăm în medie 1,6 planete. În Olanda, însă, se consumă în medie 5 planete. Deci ce ați făcut dacă ați ajuns la circularitate 50%? Sunteți la 2,5 planete, mult peste ce consumăm noi în România, ca să nu mai vorbim de India. Deci întrebarea este cât contribuim fiecare și cât de mult ne asumăm”.

Sustenabilitate sau marketing?

Cât de relevantă e raportarea când vorbim de sustenabilitate? Constantin Damov spune că poate fi extrem de înșelătoare. ”Se prezintă doar lucrurile bune. La serbarea de sfârșit de an vin toți copiii, și cei care au zgâriat băncile, și cei care au zgâriat pereții, spun poezii și sunt aplaudați. Dar nimeni nu o să spună pe scenă «eu am spart un geam», «eu am rupt banca». O să vii și o să prezinți lucrurile bune. În toate aceste rapoarte, ca să mergem și mai jos, vorbim de cele 17 SDG-uri [n. red.: Obiectivele de Dezvoltare Durabilă stabilite de ONU] și spunem «alegeți-vă câteva». Nimeni nu face o raportare pe toate 17, îți alegi pe cele 5 unde te vezi mai bine”, explică el.

În opinia sa, raportarea în materie de sustenabilitate ”este astăzi este o altă formă de marketing, iar marketingul la// bază numai sustenabil nu e. Pentru că marketingul e cel care împinge consumul”; spune Constantin Damov. ”Omul de marketing trebuie să crească vânzările, iar vânzările cresc din consum”.

FOTO: Pixabay

Gropile de gunoi, vândute drept ”depozite ecologice”

Un exemplu este cel al gropilor de gunoi, care în România sunt practic prezentate sub o denumire de marketing. ”Când vorbim de deșeuri, la noi în țară numim groapa de gunoi «depozit ecologic». Un prieten din Suedia îmi spunea că e ca și cum ai zice «friendly killer»”, afirmă Constantin Damov. Iar aceste gropi, care nu au nimic ecologic, rămân una dintre cele mai mari probleme de mediu ale României, deoarece taxa de depozitare a deșeurilor în ele este foarte mică, ceea ce practic descurajează alte soluții. În România taxa nu poate depăși 16 euro/tonă (80 lei), un nivel mai mici și decât în Bulgaria (48 euro/tonă).

”Modelul economiei circulare nu e unul nou, el a existat dintotdeauna. Atâta timp cât omul depindea de natură, el a trăit în circularitatea naturii. După revoluția industrială, azi am ajuns să spunem că natura depinde de noi și noi o salvăm. De fapt, noi o distrugem acum. Ceea ce trebuie să facem este să ne readaptăm, să ne integrăm într-un model natural. Și cred că în România se discută bine, mult, și avem șansa să facem salturi mari”, conchide Constantin Damov.

Sursa foto: Shutterstock