Constantin Damov, GreenGroup: În domeniul deșeurilor s-a mers foarte mult pe stimulare, avem programul Rabla pentru orice

De ce importăm PET-uri aruncate la gunoi

Principala problemă în materie de reciclare în țara noastră este cea a colectării, spune Constantin Damov. ”Astăzi, din păcate, eficiența colectării este minimă și aproape toți reciclatorii de la noi din țară apelează la importuri ca să-și acopere capacitățile de producție. Noi am avut în ultimii 3 ani între 60 și chiar 80 % câteodată import de PET-uri pentru că nu se colectează în România cantitățile dorite sau puse pe piață.”

Cum ar putea fi îmbunătățită eficiența extrem de redusă a colectării? Nu e deloc complicat, afirmă preşedintele Coaliţiei pentru Economie Circulară: avem mecanisme indicate de Uniunea Europeană. Problema este că ele nu sunt aplicate în România.

Taxa care încurajează gropile de gunoi

Primul mecanism este ”taxa la groapă”. Aceasta trebuia introdusă încă din 2017, însă s-a tras de timp și s-a obținut o amânare pentru 2019. Chiar și după introducerea sa, este una dintre cele mai mici din Europa la ora actuală: în medie, 30 euro/tonă. Ca termen de comparație, în Bulgaria ajunge la 48 euro/tonă.

Citește și: GreenGroup obţine cea mai mare finanţare verde din sectorul reciclării

”Asta face ca cel mai ieftin drum a deșeurilor să fie către groapă”, spune Constantin Damov. ”Pe de altă parte, o sortare serioasă duce la peste 60-70 de euro pe tonă atunci ce cale să aleagă salubritatea, care este și ea o firmă care face profit și gestionează niște costuri? Cel mai mic cost de a gestiona profitul, de a gestiona deșeurile, este depozitarea la groapă. Este drumul de minimă rezistență”.

Poluatorul nu prea plătește

Al doilea mecanism este cel cunoscut drept ”poluatorul plătește”. Ceea ce înseamnă că, dacă aruncăm deșeurile la grămadă, în loc să le separăm, astfel încât să poată merge direct la reciclare, ar trebui să plătim mai mult. Însă o astfel de penalitate ar trebui impusă de autoritățile locale – și, evident, ar fi extrem de nepopulară. Ca urmare, și al doilea mecanism e ineficient în România, din ”motive populiste”.

Răspunderea extinsă a producătorului merge în toate țările în care se dorește o crearea unui sistem de economie circulară. Adică un sistem de reutilizare a resurselor și nu de aglomerare a lor în gropi de gunoi, care de fapt sunt niște aglomerări de resurse scoase din circuitul economic și care poluează.

Constantin Damov, Președinte GreenGroup

În fine, ne rămâne al treilea mecanism: cel al răspunderii extinse a producătorului. Introdus inițial în Suedia în anii ‘90, acesta e, până acum, cel mai eficient, fiind preluat și în afara Europei. Principiul său e acela că producătorii sau importatorii au obligația de a colecta, valorifica, recicla și elimina produsele pe care le-a pus pe piață și care au devenit deșeuri. Producătorii fac acest lucru prin organizații care implementează răspunderea extinsă (OIREP), ce constituie practic interfața între ei și reciclatori, așa cum este GreenGroup - cel mai mare grup integrat de reciclare a deşeurilor din Europa de Est.

La coada clasamentului colectării

De ce nu este însă atât de eficient pe cât ar trebui sistemul răspunderii extinse a producătorului? În materie de reciclare a ambalajelor, de pildă, potrivit celor mai recente date Eurostat eram pe penultimul loc în UE, cu 46 kg/locuitor – media europeană fiind mai mult decât dublă, adică 114 kg/locuitor. Iar în materie de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice ocupam chiar ultima poziție – 3,28 kg/locuitor, față de o medie europeană de aproape 9.

Pentru a crește gradul de reciclare, statele UE au introdus penalități. De pildă, România plătește acum, de la bugetul de stat – adică din banii noștri - 800 de euro pentru fiecare tonă de plastic nereciclat. ”Cred că nu suma este importantă și o penalitate ar trebui să fie atât de mare încât la un moment dat să se atingă țintele fără nicio problemă, iar penalitatea să nu fie plătită niciodată, spune Constantin Damov. ”Care este diferența între 2 lei, 4 lei sau 4.000 de lei dacă noi ne atingem țintele?”

Întrebarea este dacă astăzi statul român își dorește cu adevărat realizarea unui unei colectări de calitate și atingerea țintelor. E adevărat că statul a neglijat primele 2 mecanisme și singurul mecanism care rămâne în forță este cel al răspunderii extinse a producătorilor.

Constantin Damov, Președinte GreenGroup

Programul Rabla pentru orice

Președintele GreenGroup este de părere că OIREP-urile – organizațiile care implementează răspunderea extinsă – ar trebui să preseze ca toate cele 3 mecanisme să coexiste în așa fel încât și autoritățile locale, și cetățenii să plătească prețul nerespectării unei discipline în colectare pentru reciclare. Producătorii, spune el, vor avea o sarcină mult mai ușoară dacă va exista responsabilizare atât a consumatorilor, cât și a primăriilor, privind deșeurile. Însă la ora actuală regulile prevăd doar stimulente, nu și penalizări pentru consumatori sau pentru autoritățile locale.

”În domeniul deșeurilor s-a mers foarte mult pe stimulare și iată unde am ajuns: avem programul Rabla pentru orice”, afirmă Constantin Damov. El compară cu amenzile auto: ”Nu cred că ar trebui să dăm un premiu celor care nu încalcă viteza legală; mai degrabă aș crește amenda pentru cei care o depășesc. Numărul celor care o depășesc e mult mai mic decât numărul celor disciplinați”.

Când vom vedea rezultate concrete

Penalizarea e nepopulară dar, avertizează președintele Coaliţiei pentru Economie Circulară, vom avea în curând un sistem de penalizare – care a fost primit, spune el, chiar cu entuziasm. Este vorba despre sistemul garanție-returnare, care ar trebui să devină funcțional începând cu 1 octombrie 2022. În cazul plasticului, după introducerea acestui sistem, cei 50 de bani pe care îi vom plăti în plus pentru fiecare ambalaj pot duce până la peste 2.000 de euro pe tonă – adică mult peste cât ar trebui să plătească producătorii. Practic, dacă noi aruncăm ambalajul la gunoi, în loc să îl returnăm, pierdem cei 50 de bani, iar altcineva o să facă reciclarea în locul nostru.

”Rezultate solide și concrete se vor vedea când toate mecanismele vor fi în funcțiune, când nivelul penalităților va trece de acel prag de la care să creeze efecte. Că dacă eu trebuie să plătesc o amendă de 5 lei dacă depășesc viteza legală, atunci cu drag o plătesc la intrarea cu autostradă în avans. Dar dacă va trebui să plătesc 5.000 de lei atunci o să fie extrem de atent”, conchide Constantin Damov.