Potrivit Carbon Tracker, o inițiativă a unui grup de experți financiari care analizează impactul riscurilor climatice asupra piețelor de capital, la nivel global există în jur de 40 de ”petrostate”, țări ale căror venituri depind într-o mare proporție de petrol și gaze naturale. Chiar și în scenariul unei tranziții energetice moderate (scenariul APS, prin care s-ar ajunge la emisii zero în 2050), 28 dintre aceste state ar rămâne în următoarele decenii fără jumătate din veniturile lor.

În total, venituri guvernamentale de circa 8 trilioane de dolari ar dispărea complet până în 2040, estimează analiștii. Practic, petrostatele vor acoperi peste două treimi din pierderile generate de tranziția energetică. Printre cele mai vulnerabile țări se numără Timor-Leste, Venezuela, Guineea Ecuatorială, Nigeria, Angola, Congo, Ciad, Gabon și Qatar.

Sursa: Carbon Tracker Initiative

Rusia, mai dependentă de producția de petrol și gaze decât Kuwaitul

Vor fi afectate însă, chiar dacă într-o masură mult mai mică, și petrostate mari, în primul rând Rusia, dar și Ucraina, Egipt sau Mexic. Deși poate părea surprinzător, veniturile Rusiei, dar și cele ale Norvegiei depind într-o proporție mai mare de petrol și gaze decât cele ale Kuwaitului, văzut în general drept petrostatul clasic.

Chiar și țările exportatoare de petrol și/sau gaze din Europa și America de Nord, în categoria cărora ar putea intra și România după începerea exploatării gazelor din Marea Neagră, vor suferi pierderi. Avantajul acestor state este că bugetele lor depind într-o proporție destul de mică de vânzările de combustibili fosili, astfel că nu pot fi considerate petrostate.

Sursa: Carbon Tracker Initiative

Deși poate nu e atât de vizibil, cererea de petrol și gaze scade constant, unul dintre catalizatorii acestui proces fiind invazia rusească în Ucraina. Reducerea voluntară a producției de către OPEC+ e un semnal clar al slăbirii pieței, spun analiștii, și nu al unei cereri care se menține la un nivel ridicat, așa cum o prezintă narațiunile convenționale. Până în 2030 probabil 40% din mașini vor fi electrice în Europa, America de Nord și China. Gazul va fi eliminat din producția de energie electrică, care acum reprezintă în jur de 22% din cerere la nivel global, dat fiind că producția din eolian și solar este mai ieftină (inclusiv în România). Decarbonizarea industriei va scădea și mai tare cererea, iar tendința pare de neoprit.

Marile companii petroliere, lovite de tranziția energetică

O altă problemă este că unele țări, ca Uganda sau Guyana, abia acum demarează investiții masive în industria de petrol și gaze – practic, se pregătesc să devină petrostate. În plus, în cazul unora dintre țările dependente de producția de petrol și gaze, gradul de îndatorare este uriaș – peste 100% din PIB în Venezuela, Sudan, Surinam sau Bahrain.

Și impactul asupra companiilor naționale petroliere sau de gaze este diferit. Trei dintre liderii de piață – NIOC din Iran, Sinopec din China și Kuwait PC – sunt suficient de rezilienți pentru tranziția energetică, care le va reduce producția cu cel mult 10%. Alte companii, printre care și cele rusești – Rosneft, Gazprom – vor fi însă nevoite să-și reducă producția cu peste 50%.

Soluțiile, spune experții Carbon Tracker, țin de diversificarea economică, eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili, crearea de fonduri suverane și impunerea de taxe pe carburanți. E nevoie însă și de cooperare internațională, un domeniu unde organizații ca OPEC ar putea juca un rol crucial.

De ce este important pentru România

Studiul nu pare foarte relevant pentru România, dar în realitate transmite un mesaj de alarmă. În ultima perioadă, după declanșarea războiului din Ucraina, deciziile de la București au părut uneori să conducă în direcția transformării României într-un petrostat – de pildă, accentul pus pe gazele naturale din Marea Neagră și pe faptul că vom deveni cel mai mare producător de gaze din UE.

În plus, guvernul continuă să investească în mari capacități de producție a energiei electrice pe gaze, care ne vor crește dependența de această resursă, în loc să o reducă, și vor duce la noi investiții în exploatarea zăcămintelor de acest tip. De asemenea, industria grea din România este dificil de decarbonizat, fiind încă un mare consumator de combustibili fosili. Pe de altă parte, companiile private din sectorul energiei, inclusiv OMV Petrom, tind spre diversificare și spre distanțarea de petrol și gaze.

Altfel spus, România pare să gândească, la nivel oficial, ca un petrostat (deși nu este unul), ceea ce înseamnă că riscă să suporte costuri ale tranziției energetice mai mari decât ar fi normal.

Sursa foto: Shutterstock