301 kilograme de deșeuri municipale: atâta produce, în medie, în fiecare an un român, conform celor mai recente date publicate de Eurostat (la nivelul anului 2022). Media europeană este de 513 kilograme, iar campioni sunt austriecii, cu 827 de kilograme, urmați de danezi și luxemburghezi, cu peste 700 de kilograme. Chiar și bulgarii ne depășesc, cu peste 400 de kilograme. Iar cantitatea ar putea scădea semnificativ odată cu introducerea Sistemului Garanție-Returnare.

În plus, deși o ducem mai bine și suntem tot mai puțini, cantitatea de deșeuri produsă pe cap de locuitor este într-o scăderea semnificativă, în vreme ce în restul statelor europene situația este, în general, inversă. Și totuși, România pare plină de gunoaie și săptămânal vedem știri despre deșeuri depozitate ilegal. Iar Comisia Europeană tocmai ne-a trimis un aviz privind gropile de gunoi, după ce în decembrie România a fost amendată, din același motiv, de Curtea de Justiție a UE. Care este explicația?

Raportarea, boala României

De fapt, sunt mai multe explicații. O primă problemă ține de raportare. ”Deșeu municipal” nu înseamnă exact același lucru în fiecare stat al Uniunii Europene, în ciuda reglementărilor. La noi, de pildă, deşeurile municipale sunt practic cele menajere și stradale. Primele reprezintă cam 80%, cele stradale - cam 10%, iar încă 10% sunt reprezentate de nămol, moloz și alte tipuri de deșeuri.

Mai mult, problema este și de calitate a raportării. Austria ține foarte strict evidența deșeurilor; în România, în schimb, e o adevărată provocare să găsești cifre în acest domeniu. Raportarea ține de operatorii de salubritate, care ar trebui să introducă datele în aplicația ”Statistica Deșeurilor” a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului. Doar că, potrivit ANPM, infrastructura hardware și software are mai bine de un deceniu, astfel că raportarea se face mai mult prin mailuri către agențiile teritoriale pentru protecția mediului. Surse din piață spun că există și suspiciuni privind cantități de deșeuri care nu sunt declarate în raportările trimise la Eurostat.

Aruncăm, dar nu reciclăm

O a doua explicație ține de ce se întâmplă cu aceste deșeuri. În medie, în UE cam 50% dintre ele sunt reciclate. Austriecii reciclează anual peste 500 de kilograme pe cap de locuitor și mai puțin de 20 kilograme ajung la groapa de gunoi; danezii reciclează peste 400, iar la groapă ajung în jur de 8 kg. La noi lucrurile stau practic invers: se reciclează 36 de kilograme pe an pe cap de locuitor, iar la groapa de gunoi ajung 223 de kilograme pe cap de locuitor – în total, peste 4 milioane de tone anual. Și asta cu toate că până în 2035 ar trebui să ajungem la doar 10% din deșeuri ”depozitate”.

Motivul, după cum explica Anda Stancu, Head of Communications și CSR în cadrul GreenGroup, ține de preț. În România, cea mai ieftină și mai simplă metodă de a gestiona deșeurile rămâne groapa de gunoi, așa că operatorii economici nu sunt stimulați să abordeze altfel problema. Suntem chiar și sub nivelul Bulgariei, unde taxa este de 45 euro pe tonă, conform reprezentantului GreenGroup – și asta după ce țara noastră a tergiversat ani buni introducerea unei asemenea taxe care să descurajeze depozitarea deșeurilor și să încurajeze reciclarea.

„Costul unei selectări de calitate este undeva la 60-70 euro pe tonă, deci, nu ne putem aștepta ca o companie de salubritate să facă efortul de a trimite la reciclare deșeurile dintr-o conștiință verde și într-un mod voluntar, când e mai ieftin să le arunce la groapa de gunoi”, explica Anda Stancu la conferința CSR Growing Responsible, organizată de wall-street.ro.

Profitul ascuns în groapa de gunoi

Oficial, am închis și reabilitat 92 de gropi de gunoi și mai avem de reabilitate ale 9. De asemenea, tot oficial avem 31 de gropi de gunoi neconforme .În mod ironic, unele dintre acestea poartă în continuarea eticheta ”ecologic”, deși sunt practic munți de deșeuri.

În mod normal, ar trebui să sortăm deșeurile iar apoi primăria să concesioneze unor terți preluarea lor, după care să fie scoase pe o bursă a deșeurilor, de unde municipalitatea să ia, practic, bani pe ele. Acești bani s-ar putea regăsi apoi fie în investiții, fie în taxe locale mai mici. Deșeurile ar ajunge și ele în economia circulară și ar aduce investiții, locuri de muncă, PIB, noi tehnologii. Dar tot acest ciclu nu există în România unde avem mari depozite ilegale și zeci de mii de camioane care trec cu deșeuri fără a fi oprite.

De fapt, din gunoiul aruncat la întâmplare unii fac chiar profit, ne-a explicat expertul de mediu Octavian Berceanu, fost șef al Gărzii de Mediu. ”În realitate, deșeurile sunt aruncate aiurea chiar și în București, care ar fi putut să fie marele generator de profit din acest punct de vedere. Ele sunt duse pe o groapă și noi suntem taxați în baza unor volume calculate, dar care, de cele mai multe ori, nu au legătură cu realitatea. Unii aruncă mai mult, alții mai puțin. Se împart de-a valma niște cheltuieli pe care nu le poți urmări, care pot fi umflate și au fost umflate de-a lungul timpului iar noi plătim”, spune Berceanu.

Greu de aruncat

În fine, un alt motiv pentru care avem gunoaie pe stradă este acela că nu avem unde să le aruncăm – nici noi și deseori nici operatorii de salubritate. Colectarea rămâne o problemă chiar și în Capitală. Teoretic, ar trebui să avem centre pentru deşeuri pentru hârtie şi carton, sticlă, metal, materiale plastice, lemn, textile, ambalaje, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, deşeuri de baterii şi acumulatori, deşeuri voluminoase, inclusiv saltele şi mobilă și ulei vegetal uzat. Chiar și atunci când există, acestea sunt deseori greu accesibile.

De pildă, Primăria Municipiului București vrea să înființeze unul, pentru toată Capitala, tocmai în Chitila – accesibil practic doar celor care au mașină, și asta în cazul în care sunt dispuși să înfrunte traficul din oraș. Dacă aveți totuși intenții bune, puteți găsi o hartă a reciclării – o inițiativă privată, nu una a statului român. Însă nu aveți garanția că, dacă ați dus deșeurile la unul din aceste centre, ele nu vor ajunge, în final, tot la o groapă de gunoi.

Sursa foto: Pixabay