Prognoza Transelectrica: România ar putea avea peste 10 GW de solar și eolian în 2026, dar și 5,4 GW centrale pe gaz. INFOGRAFIC

Conform prognozei Transelectrica, care ia în calcul capacitățile noi programate să intre în Sistemul Energetic Național, dar și cele care urmează să fie casate, în 2024 România are o putere netă disponibilă de 19,3 GW, în 2025 va ajunge la 21,4 GW, iar în 2026, la 23,7 GW.

Adio, cărbune

Capacitățile nucleare vor rămâne la același nivel, 1,3 GW – reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă vor fi gata, cel mai probabil, la începutul deceniului următor. Vor crește însă semnificativ capacitățile pe combustibili fosili, de la 4,4 GW la 5,6 GW. Cele pe lignit ar trebui să fie complet închise până în 2026, conform angajamentelor României privind decarbonizarea, în schimb urmează să fie puse în funcțiune noi centrale pe gaz. Practic, de la 2,3 GW, capacitățile pe metan vor ajunge la aproape 5,5 GW în 2026 – dacă nu apar iar întârzieri, cum a fost cazul centralei de la Iernut, care trebuia să fie gata din 2020, însă nici acum nu e finalizată.

În ce privește capacitățile hidro, creșterea va fi mică – de la 6,2 GW la 6,4 GW. Însă pe celelalte regenerabile (solar, eolian și biomasă) Transelectrica prognozează cel mai spectaculos avans. De la 7,2 GW, regenerabilele ar urma să ajungă la 10,3 GW. Solarul și eolianul vor fi la același nivel, 5,1 GW, în vreme ce biomasa va rămâne neglijabilă. De aici sunt excluși prosumatorii, fiind vorba de capacități dispecerizabile.

Practic, Transelectrica estimează pentru anul acesta 1,9 GW noi de solar și 0,75 de eolian. În 2025 ar trebui să intre în Sistemul Energetic Național încă 0,9 GW de solar și 1,25 de eolian, iar în 2026, 0,8 GW de solar și doar 0,1 GW eolian. Este însă foarte plauzibil ca cifrele privind regenerabilele să crească, cel puțin pentru 2025 și 2026, în vreme ce pentru 2024 ar putea fi în realitate mai mici.

În infografic se poate vedea și evoluția fiecărui tip de capacitate de producere a energiei începând din 2019. Se poate remarca stagnarea regenerabilelor până momentul crizei energiei, când brusc ponderea acestora a devenit tot mai mare, dar și dispariția treptată a cărbunelui din producția de energie a României.

Regenerabile doar pe hârtie?

Cifrele privind regenerabilele sunt însă la fel de nesigure ca prognoza meteo. De pildă, pe hârtie, din proiectele care așteaptă la ora actuală aprobarea la Transelectrica rezultă că doar până la finalul acestui an am putea încă 6,95 GWp de energie solară și 2,71 GWp eolian. Unele dintre aceste proiecte arată absolut impresionant, însă sunt doar pe hârtie.

De fapt, aceste proiecte așteaptă încă aprobarea, iar datele estimate pentru punerea în funcțiune sunt cele solicitate prin cererea de racordare. Ele sunt încă în stadiul elaborării studiului pentru soluția de racordare la rețea, în baza căreia se emit avizele tehnice de racordare (ATR). Fără un ATR, proiectele sunt doar pe hârtie și nu au cum să treacă de acest stadiu – de altfel, o mare parte din cei 10 GW potențiali de solar și eolian aveau date de punere în funcțiune în 2022 și 2023.

Cum multe dintre aceste proiecte ar putea de fapt să piardă bani iar randementele sunt destul de mici, pipeline-ul companiilor este foarte mare, putând ajunge și la 3 GW, spun experții consultați de wall-street.ro - dar acești gigawați sunt pe hârtie. De fapt, dintre aceste proiecte de energie regenerabilă vor rămâne doar cele care au profitabilitate maximă. Multe proiecte pică la momentul obținerii ATR-ului, fie pentru că sunt costuri prea mari, fie pentru că în alte state sunt oportunități mai bune. De asemenea, numeroși investitori în regenerabile așteaptă să găsească un partener pentru un contract pe termen lung, în general un PPA, iar în România există încă o timiditate privind astfel de contracte.

Ne va ajunge energia sau vom importa?

De asemenea, o altă întrebare este dacă producția va acoperi cererea în următorii ani. O problmeă vine din faptul că centralele pe cărbune produc energie în bandă (adică 24/7) pe când cele regenerabile, care ar trebui să le înlocuiască, sunt volatile. Ceea ce înseamnă că 10 MW de putere instalată într-o centrală pe cărbune și într-un parc solar nu sunt deloc același lucru. Într-un an, centrala pe cărbune din exemplul nostru va produce, dacă nu trece prin revizii și reparații, 87.600 MWh. În schimb, centrala solară, chiar dacă e amplasată într-o zonă extrem de însorită, va genera nu mai mult de 13.000 MWh într-un an – la aceeași putere instalată.

Pe de altă parte, consumul a scăzut, atât din cauza creșterii eficienței energetice la consumatorii casnici și non-casnici, cât și din cauza închiderii unor industrii energofage. Până la finalul acestui deceniu, cererea ar putea crește doar cu 10% în România, arată o recentă estimare realizată de PPC. În aceste condiții, creșterea producției ar putea fi mai mult decât suficientă și România ar putea rămâne un exportator net de energie electrică, așa cum am fost între 1999 și 2018, apoi iar în 2023 și foarte probabil vom fi și în 2024.