Exportatorii s-au suparat pe Banca Nationala. Invocand doua motive. Unul e legat de cursul de schimb. Nu voi insista asupra lui. Voi nota doar atat: vrerea lor ca BNR sa-i dea in cap leului pentru ca ei sa poata fi competitivi. Desi Banca Centrala ii atentioneaza de doi ani ca va veni un moment in care subventia prin curs va inceta si ca e timpul sa se ingrijeasca de competitivitatea prin calitate. Momentul acesta a venit.

Cel de-al doilea motiv e legat de dobanzi. Exportatorii, prin ANEIR, ii cer Bancii Nationale sa treaca la "masuri-soc”, pentru a provoca o scadere brusca a dobanzilor.

O prima judecata: e falsa conceptia ca economia s-ar inviora daca s-ar ieftini creditul neconditionat. La inceputul anilor ’90, banii din banci erau extrem de ieftini. Intreprinderile s-au repezit sa ceara credite. Iar bancile, care atunci erau toate ale statului si nu lucrau in conditii de piata, au dovedit exces de "generozitate”. Au dat credite cu dobanzi extrem de mici. A fost un adevarat banchet al creditelor. Rezultatul? Banii multi si ieftini au contribuit determinant la exploziile inflationiste ce s-au dezlantuit. In timp ce productia, in loc sa urce, a scazut drastic.

Au trecut ceva ani pana cand a devenit posibila, desi puternic contestata, scumpirea creditului. Un pret obligatoriu pe care orice societate, bogata sau saraca, il plateste atunci cand vrea sa aduca in jos inflatia.

Fara indoiala ca si investitiile sunt importante. Mai cu seama cele in intreprinderile care produc pentru export. Sa nu uitam, insa, ca numai partial investitiile din Romania sunt finantate din credite interne. In principal, investitiile sunt finantate din surse externe. Asa a fost si inainte de 1989, asa este si in prezent.

Citeste si:

Bancile au memorie buna. Ele tin minte ca fiecare etapa de reformare a preturilor, atat in ’90, cat si in ’91, in ’97 sau in ’99, a inceput cu singura mutare posibila, desi extrem de riscanta: largirea sferei produselor si serviciilor supuse "dictatului" pietei. Dupa fiecare astfel de mutare, inflatia a sarit brusc. Dobanzile s-au vazut nevoite s-o urmeze.

De indata ce vom scapa de inflatie, vom vedea o extindere rapida a creditelor. Cu dobanzi tot mai mici. Acum, insa, bancile mai au cel putin un motiv ca sa ramana in garda: climatul inflationist din societatea noastra. Suportam in continuare un astfel de climat, fara indoiala nociv, fiindca inchegarea unui sistem de piete libere, integrate, structurate pe principiul vaselor comunicante, in care preturile sa primeasca semnale de la toti indicatorii economici importanti si sa le respecte, nu a fost inca incheiata. Si nici nu va putea fi incheiata pana cand nu va inceta rasfatarea intreprinderilor de stat, multe dintre ele inregistrand pierderi mari. Consecintele fiind dintre cele mai grave: concurenta, preturile si costurile competitive continua, in economia noastra, sa fie inhibate de o inflatie emotionala deloc neglijabila.

Bancile, in efortul de a aduna banii din economie si de la populatie, se bazeaza pe doi importanti factori de atractivitate: dobanda si increderea. Nimeni nu-si incredinteaza economiile unei banci daca nu are incredere. Nimeni nu-si incredinteaza economiile unei banci care nu-i da un castig. In termeni reali. Si numai daca va fi convins ca banii lui nu numai ca vor fi protejati de inflatie, printr-o dobanda egala cu rata cresterii preturilor, dar ii vor aduce si acel castig numit dobanda reala. Fara aceasta convingere, cel care economiseste va ocoli sistemul bancar.

O masura-soc in sfera creditarii ar fi urmata, desigur, de o reducere socata a dobanzilor la depozitele populatiei. Sigur, si in aceasta sfera au fost miscari, vor mai fi miscari. Cat timp inflatia a urcat, au crescut si dobanzile. De cand, insa, inflatia are o evolutie lenta, nici curba dobanzilor nu poate face altceva decat s-o urmeze. Dar curba dobanzilor la depozitele populatiei va continua sa coboare mai incet decat curba inflatiei. Iar logica economica ne indreptateste sa gandim ca nici o banca din Romania nu va reduce brusc remunerarea economisirii. Dobanzile la depozitele populatiei vor continua sa fie mai mari decat rata inflatiei. Pentru ca romanul care economiseste sa aiba clara imaginea castigului.

Dobanzile active, la credite, vor fi mereu deasupra celor de la depozite. In plus, insasi Banca Nationala face depozite pentru bancile comerciale. Pentru a atrage surplusul de lei de pe piata. Normal, pentru astfel de depozite plateste dobanzi care ii incarca cheltuielile. Criticii Bancii Nationale au sarit in sus. Nu de grija cheltuielilor Bancii Centrale. Ci pentru ca sterilizarea musca din disponibilitatile de creditare. Ei s-au speriat ca, in acest fel, expansiunea creditului va continua sa fie temperata. Ceea ce este adevarat. Banca Nationala incurajeaza creditul, dar nu peste nivelul care ar pune in pericol dezinflatia.