"Sunt foarte putine situatiile in care se poate ajunge la un acord intre banca si companie inainte de deschiderea procedurii de insolventa. De cele mai multe ori discutiile acestea (…) sunt extraordinar de dificile pentru ca majoritatea bancilor nu doresc sa faca o reducere de creanta adevarata. Ceea ce accepta intr-o proportie covarsitoare, este sa restructureze creditul in sensul prelungirii termenului de plata. De foarte multe ori acest lucru nu este suficient si atunci se ajunge la procedura de insolvemta", a spus Stanescu la un seminar de specialitate.

El a precizat ca majorarea cuantumului minim al creantei pentru care poate fi introdusa cerere de insolventa de catre creditor sau furnizor de la 30.000 de lei la 45.000 de lei nu are importanta pentru ca "o proportie covarsitoare" a datoriilor depasesc noul nivel.

Gabriela Folcut, consilier comunicare la Asociatia Romana a Bancilor (ARB), a declarat ca este necesara majorarea cuantumului minim al creantei pentru care poate fi introdusa cererea de intrare in insolventa la 100.000 de lei, pentru a proteja atat debitorii aflati intr-o asemenea situatie, cat si institutiile de credit.

"Nu este normal ca pentru o datorie de 10.000 de euro pe care o are la un furnizor, o companie care are in derulare credite de 1-2 milioane de euro sa intre in insolventa", a spus Folcut.

Citeste si:

Pe de alta parte, Stanescu a spus ca valoarea minima a creantei pentru care se poate cere insolventa nu exista in alte legislatii din Uniunea Europeana.

"Pragul acesta minim este o aberatie. Daca o companie nu poate plati 10.000 de euro mai conteaza?! Eu sunt gata sa sprijin marirea pragului daca mi se arata o singura lege din UE in care exista macar un prag minim de deschidere a insolventei", a spus Stanescu.

Totodata, Folcut a aratat ca firmele trebuie sa-si dimensioneze proiectele tinand cont de realitatile economice si ca, daca intampina probleme, trebuie sa se adreseze prima data institutiilor finantatoare pentru a gasi impreuna solutii pentru depasirea crizei temporare de lichiditati.

"In contextul economic actual, restructurarea unui credit la care imprumutatii intampina dificultati in rambursare este o alternativa pentru a evita executarea silita a garantiilor si, astfel, inchiderea afacerii. (…) Bancile nu sunt interesate de executarea silita a garantiilor din perspectiva scaderii drastice a valorii de piata a acestora, precum si a schimbarii semnificative a raportului cerere-oferta, dar mai ales ca sunt constiente ca pot contribui la redresarea economiei", a spus Folcut.