Pasiunea lui Dean Cox pentru fotografie s-a nascut inca din adolescenta astfel incat a studiat fotojurnalismul si fotografia documentara la London College of Communication. Dupa ce a colaborat cu mai multe reviste si ziare de pe print, in 2003 s-a decis sa devina fotojurnalist freelancer.

In prima faza, Dean Cox a lucrat pe un Pentax K1000 cu un obiectiv de 50mm. “Fotografiezi cu ce ai la indemana. Daca surprinzi ‘o faza’ undeva, deseori o fotografie facuta chiar si cu telefonul mobil poate fi excelenta”, spune el. Ulterior a dorit sa achizitioneze aparatura mai performanta si si-a achizitionat un Nikon N8008 pe film, la mana a doua. Din acel punct, fotojurnalistul american a achizitionat in special aparate Nikon, cu exceptia unui Hasselblad pe film pe care l-a cumparat in urma cu cativa ani. “Adevarata investitie pe care am facut-o in cariera mea a fost in achizitionarea a doua body-uri Nikon D1X, trei obiective, un flash si accesorii. Fiecare corp al aparatelor a costat circa 5.000 $”, spune el.

In prezent fotojurnalistul foloseste Nikon D300 si D7000. “Am ales corpuri mai mici pentru ca nu vreau sa ies in evidenta in multime. Ba chiar am sters sigla Nikon de pe camere si folosesc un strap-on fara nume, sa par amator. Astfel, in locuri mai ‘dubioase’, ma strecor mai usor”, spune el. Dean Cox foloseste obiective mai mici – 17-55mm f2.8, 50mm f1.8 si f1.4, 200mm f2.8. Aproape niciodata nu foloseste flash-ul si nici trepiedul. “Am achizitionat D7000 pentru ca am inceput sa fac si story-uri video, pentru care sunt nevoit, intr-adevar, sa folosesc trepiedul”. Pentru proiecte speciale el foloseste Hasselblad, pentru care prefera doua obiective – 80mm si 150mm. “Per total, cred ca echipamentul meu se ridica la o valoare de 15-20.000 dolari. Dar mult mai valoroase sunt fotografiile mele pe care le pot revinde pe parcursul intregii mele vieti”, spune el.

Care este investitia minima pentru a face fotojurnalism profesional

In functie de story-urile pe care vrei sa le acoperi, investitia poate fii de zeci de mii de euro (in cazul fotojurnalistilor de sport, de exemplu), acestia avand nevoie de obiective si aparate foarte performante. “Pentru fotojurnalistii de documentare este mai ieftin dar un minim ar trebui sa fie undeva la 5.000 dolari. Nu trebuie sa uitam laptop, programe de editare care sunt si ele scumpe. Sa nu uitam insa ca nu o camera scumpa il face pe om fotograf ci profesionalismul, felul in care comunici cu oamenii, sa iti intelegi si sa te pui in pielea celor pe care ii fotografiezi este mult mai important”, spune el.

Cat de dificil este sa convingi publicatiile mari sa achizitioneze fotografii

Fotojurnalismul este o industrie foarte competitiva, mai ales pe masura ce camerele foto performante devin din ce in ce mai accesibile si amatorii realizeaza fotografii pe care apoi le ofera gratuit, spune Dean Cox. Mai mult de atat, piata editoriala se micsoreaza – print-ul este in scadere si investitiile in fotografie se reduc proportional, publicatiile incepand sa achizitioneze fotografii din ce in ce mai ieftine. Si atunci, ce trebuie sa faca un fotojurnalist? “Trebuie sa fotografiezi diferit fata de altii, sa gasesti subiecte diferite si unghiuri altfel. Trebuie ca fiecare fotografie sa aiba o poveste a ei, independent de text. Imi consum mult timp dialogand cu redactori sefi sau editori, lucru care nu imi place intrucat imi ‘mananca’ din timpul necesar fotografierii propriu-zise”, spune Cox.

Cat se castiga din aceasta meserie? Depinde. Unele reviste sau ziare platesc “la zi, acoperind toate cheltuielile fotografului”. De exemplu, o zi de munca pentru New York Times se plateste intre 200 – 500 dolari, in functie de locul unde fotografiezi si ce anume trebuie sa surprinzi. Revistele pot plati si mai mult. Website-urile platesc incepand cu 50 $/fotografie insa Dean Cox a vandut catre Time Magazin, Vogue Italia, LeMonde si altele poze cu peste 600 $ bucata.

Un intreg story pe print poate sa iti aduca venituri de 2.000-3.000 $, in timp ce acelasi story pe online poate sa iti aduca doar 500 $, spune el. “Nu stii niciodata cat o sa primesti, tine si de capacitatile tale de a negocia, de portofoliul si renumele tau. In prezent castig din mai multe surse – am cereri de la clienti mai vechi si apoi vand parte din fotografii pe diferite site-uri de stocare, de asemenea lucrez permanent pentru EurasiaNet.org, un site de stiri ce acopera Asia Centrala si Caucaz, precum si din expozitii si training-uri sustinute in lume.

Ponturi pentru a convinge editorii sa iti publice fotografiile

Atunci cand intra in contact cu noi clienti, in prima faza Dean Cox ii abordeaza pe email apoi, la cateva zile distanta, telefoneaza si ulterior, daca este posibil, se intalneste fata in fata cu editorii respectivi. “Este foarte, foarte important sa ai contact personal cu cei ce decid daca publica sau nu anumite fotografii. Este crucial ca ei sa iti vada pasiunea pentru fotojurnalism, pentru munca depusa, sa le arati parte din ceea ce realizezi”, spune el.

De exemplu, pentru a publica la National Geographic, Dean Cox a fost nevoit sa trimita mai multe mail-uri, sa sune si sa se intalneasca personal cu cei de acolo. “Nu a fost deloc usor, a trebuit sa le dovedesc ca sunt capabil sa acopar nu un singur story, ci mai multe si abia pe la al treilea au decis sa colaboram”, povesteste el.

Ponturi pentru tineri fotojurnalisti

Citeste si:

“Fotografiati o poveste emotionanta care sa atinga sufletul oamenilor si sa ii faca sa aiba reactii. Zonele de conflict nu garanteaza succes, si nici daca o sa calatoriti in zone indepartate unde oameni sufera. E foarte important sa intelegi subiectele pe care le fotografiezi, daca sunt oameni trebuie neaparat sa comunici inainte cu ei, sa empatizezi, sa ai rabdare si sa zambesti. Abia atunci vor putea fi naturali in fata camerei”, spune Dean Cox care subliniaza ca pentru o singura fotografie reusita discuta uneori cu subiectul chiar si o ora, se imprieteneste cu el sau ea.

Dean Cox spune ca, la toate cursurile la care a participat, i-a sfatuit pe cei prezenti sa isi caute o poveste interesanta aproape de locul in care traiesc si sa o descrie prin fotografii pe parcursul unui an intreg. “Deseori subiecte foarte interesante se afla chiar sub nasul nostru – trebuie doar sa ne ridicam privirea din pamant. De asemenea, este important sa nu incepem sa fotografiem gandindu-ne la faima, glorie sau premii si bani. Ultimul lucru la care trebuie sa te gandesti este ca vrei sa castigi un premiu Pulitzer”, spune el.

Plusuri si minusuri in a fi fotojurnalist

Dean Cox considera ca are “cel mai frumos job posibil”, desi nu este unul usor. “Uneori poate fi obositor dar treci prin experiente de viata incredibile, iti faci noi prieteni, treci prin dificultati dar te bucuri enorm cand reusesti sa publici o fotografie reusita. Mai mult, cred ca se poate trai decent din fotojurnalism”, spune el. “Nu voi fi niciodata milionar din aceasta profesie, dar nu asta ma intereseaza”.

Cel mai greu lucru pentru Dean Cox este sa fie departe de familie (in prezent Dean Cox este casatorit si locuieste in Suedia, avand doua fete – n.r.) dar “intoarcerea ma face sa fiu cel mai fericit om”.

El povesteste ca a trecut prin intamplari unde adrenalina urca la nivel periculos – a asistat la raiduri ale politiei, s-au indreptat arme asupra lui in Praga, viata i-a fost pusa in pericol in Kyrgyzstan anul trecut, a fost ridicat pe sus si aruncat la pamant de forte ale Serviciilor Secrete SUA, a fost batut si calcat in picioare de oameni nervosi si muscat de caini, a fost urmarit de KGB in Belarus.

Recent, fotojurnalistul Chris Hondros din New York a murit alaturi de un coleg in Libia. “Mi-a fost prieten si a fost un bun fotojurnalist”, spune Dean Cox.

Pe langa anumite serii de fotografii proprii, Dean C.K.Cox apreciaza munca lui Ed Kashi, Alex Webb sau Philip Jones Griffths.

“Ca ultime cuvinte pentru acest material as vrea sa apar meseria de fotojurnalist. Este pacat ca foarte multe fotografii nu sunt vazute de multi oameni. Cred ca multi editori si publisheri neglijeaza fotojurnalismul si nu ofera credit celor ce isi pun in pericol insasi viata pentru o fotografie care spune o poveste deseori incredibila”.

Sursa foto - DeanCKCox.photoshelter.com