Cresterea puterii Germaniei provoaca temeri in Europa

Criza economica a zguduit puternic modelul postbelic al Europei si Germania ia din ce in ce mai mult deciziile. In timp ce multe state se chinuie sa-si plateasca datoriile, doar cancelarul Angela Merkel are destui bani pentru a-i salva. Iar pretul pe care il cere Merkel - control mai puternic asupra modului cum functioneaza economiile acestor state - declanseaza semnale de alarma in capitalele europene.

La Atena, protestatari imbracati in uniforme naziste se plimba pe strazi, ca aluzie la vechiul model al Germaniei. In Polonia, acuztiile ca Germania are ambitii imperialiste au devenit parte a campaniei pentru recentele alegeri prezidentiale.

Si chiar daca liderii germani au cautat in ultimele saptamani sa calmeze temerile inaintea reuniunilor de la Bruxelles din aceste zile, tonul a sunat combativ, scrie Washington Post.

"Intrebarea cine ar putea accepta un model german a fost rezolvata de pietele financiare. Discutam despre detaliile si amploarea masurilor, nu de natura lor", a spus un purtator de cuvant al ministrului german de Finante, Wolfgang Schaeuble.

Bancile germane sunt mai putin expuse decat cele franceze la criza din Grecia. Germania s-a angajat, pana in prezent, cu 290 miliarde de dolari la pachetele financiare pentru Grecia, Portugalia, Irlanda si oricine mai are nevoie - mult mai mult decat oricare alta tara din Europa.

Indoielile legate de un rol mai mare in Europa sunt evidente si in Germania, unde Merkel se confrunta cu dezbateri tot mai dure privind masura in care tara ar trebui sa-si foloseasca banii pentru a ajuta alte state.

"Asta este probleme cand conduci. Cand Germania actioneaza exista temeri ca Germania va domina. Daca Germania nu face nimic exista temeri ca se retrage din Europa", a spus fostul ministru de Externe Joschka Fischer, care a cerut guvernului german sa faca mai mult pentru a sustine euro.

Pentru aproape jumatate de secol dupa Al Doilea Razboi Mondial, Germania s-a multumit sa fie o putere industriala si a lasat politica in seama Frantei, care nu avea aceeasi istorie de a folosi forta pentru a-si atinge obiectivele.

Daca Germania de Vest vroia sa se intample ceva in Europa ii soptea vecinului sau francez, iar propunerea se facea in comun. Chiar si amplasarea capitalei Germaniei Federale la Bonn, un oras adormit langa granita cu Belgia, simboliza orientarea europeana.

Dupa caderea Zidului Berlinului, Germania mult timp divizata a anuntat ca doreste reunificarea, starnind temeri ca o tara puternica in centrul Europei se va ridica din nou asupra vecinilor mai slabi. Pentru acceptarea unificarii de catre Franta, presedintele Francois Mitterrand a cerut un pret ridicat: Germania sa renunte la moneda sa stabila, marca, si sa se lege de o moneda comuna si prin extensie de Europa.

Sistemul a functionat multi ani. Dar timpul si circumstantele favorizeaza Germania in rolul de conducator. Puterile continentale, intre care Franta si Italia, au scazut in influenta, in timp ce in interiorul Germaniei precautia aproape a disparut. Drapelul german, considerat un simbol al mandriei nationaliste, flutura din ce in ce mai mult in toata tara, scrie Washington Post.

Pana in prezent, Germania s-a situat intr-o zona de mijloc - criticii ar spune ca a evitat sa-si asume sarcini de conducere - in privinta abordarii problemelor economice care afecteaza Europa de doi ani. In contextul crizelor din Grecia, Irlanda sau Portugalia, Germania a rezistat la a plati nota si nu a conturat o viziune clara despre cum se pot evita probleme in viitor.

Pe termen lung, insa, expertii sustin ca Merkel are putine optiuni pentru a se indeparta de Europa, chiar daca o astfel de directie ar fi populara in randul unei parti a electoratului. Germania face bani din produse si utilaje de calitate ridicata, pe care le vinde ulterior in afara tarii, astfel ca succesul sau depinde de cei din jurul sau. O recesiune in restul Europei ar lovi rapid si Germania.

La nivelul cancelariei germane exista sentimentul ca acum este momentul pentru planuri marete, noteaza cotidianul american, iar Merkel a cerut, in aceasta luna, schimbari ample pentru impunerea unei coordonari mai bune a politicilor economice la nivelul celor 17 state membre ale zonei euro. Schimbarile ar avea nevoie de ani pentru a fi implementate, insa un prim pas ar putea fi facut la reuniunea G20 de pe 3 noiembrie.

Germania a fost "constant in pozitia de a reactiona", a spus Fredrik Erixon, seful Centrului European pentru Politici Economice Internationale din Bruxelles. Acum, insa, "se afla in pozitia de a dicta ce vrea in alte tari, iar aceastea trebuie sa accepte".

Daca vor fi acceptate de restul liderilor europeni, propunerile vor impinge, probabil, zona euro catre o directie "mai germana", un model care se bazeaza pe inflatie redusa, deficite mici si restrictii dure la imprumuturi. Franta pare dispusa sa accepte aceasta abordare intr-o perioada in care propriile finante nesigure nu ii permit sa riposteze.

Totusi, multi economisti, inclusiv de la FMI, au indoieli ca modelul german este cel mai potrivit pentru iesirea din recesiune, avand in vedere dependenta tarii de exporturi. Iar sentimentul faptului implinit starneste nemultumiri puternice in Europa. Slovacia a blocat recent, pentru scurt timp, planurile de a consolida resursele fondului de urgenta european. Chiar si vechiul aliat Austria opune rezistenta.

"Pur si simplu nu pot accepta ca Germania si Franta sa ia deciziile, pe care sa le prezinte restului zonei euro. Nu exista un consiliu economic sau un dictat. Avem o zona euro cu 17 state", a spus ministrul de Externe al Austriei, Michael Spindelegger, la un post de televiziune.

In Germania, aceasta nemultumire starneste mirare.

"Toata lumea vrea la conducere, dar nimeni nu vrea sa fie condus", a spus secretarul de stat din ministerul german de Externe Werner Hoyer.