Criza economica a produs, indiscutabil, efecte in viata sociala. Sub aspect juridic, efectele cele mai importante produse de regretabilul fenomen amintit exista in materia contractelor.

In ultimii trei ani credem ca aproximativ 50% din litigiile generate de contractele comerciale aflate in derulare isi au izvorul concret in diferite pretexte juridice grefate pe efecte ale crizei asupra capacitatii partilor de a-si executa obligatiile. De multe ori, ceea ce invoca partile sunt pretexte si nu reale motive juridice.

Concluzia pe care mi-o asum este ca procentul mai sus amintit are o proportie covarsitoare de "artificial" in materia litigiilor comerciale din Romania. Prin “artificial” intelegem acele cauze care isi au sorgintea nu in argumente juridice reale, ci in ceea ce ar putea fi incadrat in categoria pretextelor juridice care pot genera conflictul. Artificiala sau nu, statistica arata evidenta si anume cresterea progresiva in ultimii trei ani a numarului litigiilor comerciale.

Realitatea nu poate fi ocultata. Cauzalitatea cea mai importanta a litigiilor generate de criza isi are sorgintea initial intr-o cauza obiectiva - “efectele directe ale crizei economice”, care genereaza uneori atitudini cel putin discutabile din punct de vedere juridic, pe care avocatii partilor le imbraca formal in constructii juridice mai mult sau mai putin inteligente.

In urmatorii ani, managerii trebuie sa constientizeze importanta gestionarii contractelor, prin raportare, pe de-o parte la conditiile de criza, iar pe de alta parte in contextul noii modificari legislative, data de intrarea in vigoare a Noului Cod Civil.

Citeste si:

Capcanele mai mult sau mai putin constientizate de catre parti, avand la baza riscurile la care acestea se expun, vizeaza cel putin trei momente esentiale din viata oricarui contract si anume: negocierea, incheierea si executarea acestuia.

Intrarea in vigoare a Noului Cod Civil aseaza in cu totul alte sabloane institutia negocierii contractelor. Partile trebuie sa inteleaga ca obligatiile lor apar si vor produce consecinte juridice inca inainte de momentul incheierii contractelor si anume, de la debutul negocierii pentru incheierea contractului. Pe de alta parte, faza negocierii contractuale reprezinta momentul cel mai important pentru o parte, moment in care isi poate asigura drepturile pentru viitor si linistea. Una dintre marile greseli facute de foarte multe parti contractante, inainte de debutul crizei economice, a constat in lipsa de predictibilitate a unor clauze standard, care ar trebui sa existe in orice contract comercial intern sau international. Sub acest aspect, ma refer in mod expres la clauza de impreviziune, cunoscuta in doctrina juridica ca fiind clauza "Rebus sic stantibus". Aceasta clauza reprezinta o dispozitie contractuala menita in a proteja partile de tot ceea ce ar putea insemna un eveniment imprevizibil la momentul incheierii contractului, dar care ar putea afecta echilibrul contractual initial. Din pacate, una din greselile facute de cele mai multe parti contractuale este ca au ignorat prudenta de a prevedea o astfel de clauza in contract.

Noul Cod Civil are meritul de a se inscrie in spiritul legislatiilor moderne, incepand cu "Principiile europene ale contractelor" si terminand cu "Principiile UNIDROIT", in sensul ca reglementeaza impreviziunea ca exceptie expresa de la traditionalul principiu al fortei obligatorii a contractelor. Aceasta inseamna faptul ca, uneori, chiar daca partile nu au prevazut in mod expres o clauza de impreviziune (in scopul adaptarii contractului) instanta va putea dispune dupa caz, adaptarea sau incetarea contractului, bineinteles cu indeplinirea unor conditii riguros reglementate de articolul 1271 din Noul Cod Civil.

Bazil Oglinda este partener al casei de avocatura ONV LAW.