De la prelucrari brute la o maiestrie a detaliilor care i-ar face si pe chinezi sa paleasca de invidie, modelele de nave acopera nenumarate categorii.

Machetele si religia

Desi noi cunoastem navomodelismul doar ca o „joaca“ a copiilor si (mai ales) a adultilor, inceputurile sale se trag din Egiptul Antic, cu 5.000 de ani in urma, cu mult inainte de orice forma de fotbal sau polo, sporturi considerate ancestrale. Faraonilor, ca mai tuturor marilor conducatori, le era destul de greu sa se impace cu gandul ca ar urma sa devina parte integranta a divinitatii, egal al oricarui alt om. Exista convingerea, adoptata in unanimitate, ca destinul faraonului va continua si dincolo de moarte. Este motivul pentru care majoritatea isi asigurau de pe Pamant necesarul de ustensile si bogatii care sa-i ajute sa-si pastreze autoritatea si in lumea spiritelor. In afara de aur, acestia aveau parte de arme, armuri, insemne ale autoritatii, dar si armate de miniaturi, printre care gasim astazi primele reprezentari de nave.

Sculptate din lemn de sicomor, acestea impresioneaza in primul rand prin rigurozitatea proportiilor si detaliilor. Pana si echipajele erau reprezentate, iar fiecare luntras era asezat acolo unde ii era locul. Organizarea echipajului pe aceste machete a reprezentat, in cele din urma, cea mai importanta sursa de informatii pentru ceea ce stim astazi despre navigatia antica. Louvre, British Museum, Metropolitan pastreaza la loc de cinste exemplarele excavate din piramide, iar colectionarii ofera deseori milioane de dolari in incercarea de a achizitiona vreun exemplar.

Mai tarziu, intre secolele XII si XV, bucati din ambarcatiuni sau chiar ambarcatiuni intregi sunt montate in biserici, pentru ca rugaciunile celor care vin sa se rasfranga si asupra vaselor si echipajelor de pe mare. Vasele sunt inlocuite in timp fie cu modele la scala 1:1, dar cioplite crud, fie cu machete-corespondente ale unor vase reale - galere, galioane si chiar carace (caraca = nava voluminoasa, cu catargul principal foarte inalt).

Replicile comerciale

Prin secolul XVIII, navele erau construite oarecum „dupa ureche“, fara niciun fel de planuri si calcule, doar pe baza invataturilor transmise de mesteri catre ucenici. In acea vreme, instrumentul de baza in marketing era, in absenta schitelor, macheta. Fie pentru a le vinde comerciantilor viitoarele nave, fie pentru a educa viitorii „directori de achizitii“ ce trebuie sa caute, in materie de finisaje, catarge, decoratori etc. Pentru ca in compozitia machetelor intra multa hartie, care interactiona cu cernelurile si vopselele cam acide din acea vreme, doar foarte putine modele au supravietuit.

Culmea, arta adevarata a navomodelismului pare sa se fi nascut in cu totul si cu totul alte parti. Una dintre surse tine de razboi. In timpul confruntarilor navale dintre Franta si Anglia, prizonierii inchisi pentru multi ani isi invingeau plictiseala sculptand nave, replici ale celor pe care luptasera sau pe care le vazusera. Detaliile construite din resturi de lemn, os, par de om sau de cal, matase, bumbac sau orice alt material disponibil in inchisoare erau atat de expresive, incat au dat nastere unui adevarat negot, colectionarii oferindu-le in schimb prizonierilor mancare si, uneori, fildes pe care sa-l foloseasca la viitoarele machete. Aceste piese au rezistat in timp si sunt, de asemenea, printre cele mai valoroase modele de nave de astazi.

Alaturi de machetele destinate marketingului, mentionate mai sus, a supravietuit o si moda care astazi a dat nastere unui sport: yacht modellingul. Santierele mari, ale caror nave aveau o calitate deosebita, au supravietuit vreme indelungata pe coastele Marii Britanii, Irlandei, Norvegiei si chiar ale Statelor Unite. Transmise din generatie in generatie, standardele de calitate au transformat in cele din urma aceste santiere intr-o clasa aparte de ateliere pentru construirea de yacht-uri.

Cu cat industrializarea facea accesul la diverse ambarcatiuni mai simplu pentru toata lumea, cu atat mai mult nobilii isi doreau unicate. Astazi, deosebirea dintre un yacht „de fabrica“ si unul „de santier“ este de zeci de milioane de dolari. Milionarii nu isi doresc armatori, ci creatori. Revenind, traditia machetei s-a pastrat pana astazi, cand fiecare proprietar de yacht primeste, odata cu ambarcatiunea sa, si un model la scala, cadou din partea producatorului. In Irlanda, SUA si Anglia exista chiar si concursuri anuale intre aceste modele.

O tipologie de lux

Exista mai multe clasificari ale modelelor de nave: mobile sau statice, reprezentari ale unor nave existente sau modele inventate, clasificari dupa materiale, scala si destinatie etc. Se construiesc replici de nava din spume moderne, din fibra de sticla sau fibra de carbon, dar adevaratele replici sunt create din lemn rezistent la apa, mai ales din lemn de par african.

Modelele destinate navigatiei sunt tot mai rare. Pasiunea pentru electronica din anii ’80 a cam disparut, iar achizitionarea unui motor performant si a unei statii radio „de-a gata“ inseamna cateva mii bune de euro - 1.000 pentru un motor puternic, 2.000-3.000 pentru o telecomanda ultraperformanta. La care se adauga materialele, si-asa foarte scumpe si rare, pentru corpul navei. Un avant nou au prins insa machetele statice, mai ales ca unele se vand chiar foarte bine, in functie de nivelul de detaliu. Si aici exista o multime de subclase: sunt navele intregi, cu vele sau cu motor, apoi sunt sectiunile de nava, dioramele, colectiile de parti componente, porturile si instalatiile din porturi, apoi vin machetele asamblate in sticla si miniaturile (de la 1:250 la 1:1.250), kiturile si sabloanele.

Pretul piperat a facut ca aceste modele sa devina o adevarata moda in lumea cadourilor de lux, mai ales navele asamblate in sticla, adevarate capodopere, a caror creatie poate ajunge si la cateva mii de ore de munca. Si, chiar daca un model mai brut poate fi gasit ca suvenir turistic la cateva zeci, poate sute de euro, un model „campion“, premiat la concursurile internationale, scade rar sub 15.000 si poate ajunge la 200.000.

Insa o asemenea nava poate sa aiba zeci de tunuri functionale, statui in replica perfecta, mecanisme de ridicare si coborare a velelor, cu un interior la fel de functional, chiar daca este vorba de machete statice. Fiecare piesa, fiecare detaliu trebuie sa fie perfecte, in caz contrar nava este descalificata din orice concurs. Cei care sunt in stare sa construiasca asemenea minunatii nici macar nu mai activeaza in cluburi, ci sunt asociati in bresle si controleaza un sector comercial destul de semnificativ. O pasiune cu adevarat profitabila, ar spune unii. Ramane totusi doar o pasiune, cata vreme exista si destui artizani care refuza sa vanda vreuna dintre piesele create, multumindu-se cu premiile simbolice de la concursuri si expozitii.