Trei exemplare de barza alba monitorizate prin satelit, cinci dropii depistate in Timis, cateva berze negre in Comana, 90% din pelicanii creti din toata Europa, cinteze, rate cu gat rosu, ulii si acvile cu populatii mai consistente decat in multe tari. Nu sunt doar pasari, ci obiectul unui hobby de mult consacrat in Vest si care atrage tot mai multi straini catre Delta sau catre parcurile nationale din Romania.
Incet, dar sigur, aceasta preocupare incepe sa prinda radacini si in Romania, chiar daca zonele in care poate fi observata viata salbatica nu sunt neaparat si cele de o deosebita atractie turistica. Exista, ce-i drept, Delta Dunarii si Muntii Gurghiului, dar acestora li se adauga si coastele stancoase ale Dobrogei, Baraganul sau lacurile din Campia Romana, mai ales zona Comana. In ciuda faptului ca nu exista oferte generoase de cazare, confortul este departe de a fi la el acasa, iar aprovizionarea este o problema (in unele cazuri chiar cand vine vorba de apa potabila), birdwatcher-ii nu se vor plange niciodata de acest lucru. Ba, mai mult, ar fi mai degraba deranjati daca ar nimeri peste un hotel in constructie la cateva sute de metri de o arie protejata, de conducte de irigatii in zonele desertificate sau de campinguri zgomotoase la doi pasi de o zona de pasaj a pasarilor migratoare. Pentru ca orice prezenta a omului in aceste zone este de natura sa impinga populatiile salbatice in afara arealului pe care deja l-au luat in stapanire.
Oferta salbatica generoasa
In Romania exista deja doua companii, in Delta Dunarii si in Gorj, care au in oferta birdwatching sau fotovanatoare. Din pacate, stam bine la capitolul specii pe cale de disparitie, deci pasionatii ar face bine sa se grabeasca daca au de gand sa admire vreo rara avis. Nu de alta, dar programele guvernamentale stau si aici, ca in alte atatea domenii, foarte prost. In plus, cand vine vorba de mamifere mari, legile date sau propuse de Ministerul Mediului se bat cap in cap cu ale Ministerului Agriculturii, care se ocupa de vanatoare. Mai mult, nici una dintre institutii nu are vreo sansa sa lupte eficient impotriva braconajului. Exista restaurante de lux unde un platou de prepelite sau un medalion de caprior nu reprezinta vreo problema, chiar in plin sezon de imperechere.
Cu toate acestea, sunt multe locuri care merita vizitate pentru placerea de a vedea cu propriii ochi pasari si animale rare. Disparuta ca specie din Romania, dropia a reaparut episodic in Timis. Cele cinci exemplare raportate provin, cel mai probabil, dintr-o zona de inmultire controlata din Ungaria, unde aceasta pasare a devenit simbol national. Din padure in padure pot fi vazuti cocosi de munte si ierunci. Chiar daca vulturul plesuv a disparut, zarganul - varul sau mai mic - mai poate fi gasit pe crestele din Carpati, unde are o oferta de hrana suficient de importanta. Se gasesc sute de specii, de la cele mici, paseriforme, pana la rapitoarele de dimensiuni medii si mari - ulii, soimi, acvile de stepa si acvile tipatoare, berze albe si negre, precum si cea mai importanta rezerva de pelicani din Europa. Doar Delta gazduieste 400 de specii de pasari, mamifere si pesti, fara a mai mentiona insectele si reptilele specifice mediului sau vegetatia unica pe continent. Cu o investitie minima - un cort, un sac de dormit, bani de tren sau de benzina si un binoclu de 50 de euro - aveti sansa sa evadati dintre betoane si sticla pentru a vedea viata asa cum era pe vremea cand nu se inventasera aglomerarile urbane. Totusi, daca ajungeti in salbaticie, incercati sa nu duceti acolo si masina, muzica, gratarul si sticlele de plastic. Animalele au inceput sa evite de mult timp omul, cel mai important pradator (eternul varf al piramidei trofice), dar si cel mai important dusman, prin extinderea necontrolata a propriului habitat. Animalele au nevoie de liniste. Natura are nevoie de respect.
Zoo Crangasi
Romania nu se poate lauda ca are prea multi activisti ecologisti, implicati si dedicati apararii animalelor. Cu toate acestea, exista oameni care mai degraba si-ar pune in cap un cartier intreg decat sa lase un animal sa moara. Un consiler din Ministerul Mediului, Eleonora Popescu, face parte din aceasta categorie. De multi ani, si-a pus propria casa la dispozitie de fiecare data cand un pui de la Gradina Zoologica Baneasa era in pericol. Totul a inceput prin 1997, cand din biolog cu norma de asistent la Reanimare in actualul spital Bagdasar-Arseni a devenit biologul Gradinii Zoologice. De atunci, de fiecare data cand un animal crescut in captivitate nastea prematur sau cand vreun pui ramanea orfan, era imediat adoptat de ea si de un alt angajat al Gradinii, Mircea Gherfas. Prin apartamentul lor au trecut zeci si zeci de pasari, mamifere sau reptile. Un cangur, un crocodil, un pui de tigru si unul de muflon, un pitigoi albastru, o soparla Tegu, zeci de serpi de toate felurile, ulii sorecari, peste zece cucuvele, ciocanitori, parsi de alun, testoase cu tample rosii, fara a mai pune la socoteala pestii si cobaii - toate au avut parte de hranire cu biberonul, lingurita sau pipeta. Cei mai norocosi au supravietuit si au fost eliberati in natura, altii au murit si putini s-au intors in Baneasa. Azi, din pozitia pe care o ocupa, Eleonora Popescu face tot ce-i sta in putinta pentru ca viata salbatica, sau ce a mai ramas din ea, sa ramana neschimbata si pentru generatiile viitoare. Studiaza populatiile de sacali care au ajuns in Dobrogea si Campia Romana, militeaza pentru stabilirea unei populatii de ursi in echilibru cu mediul natural si antropic sau pentru curatarea Dunarii in zona Portile de Fier, unde pastruga nu-si mai poate lasa icrele din cauza tonelor de mizerie si a deversarii de ape menajere. Intr-un cuvant, se dedica prezervarii vietii salbatice. Si, ca fost asistent medical, este in sine o dovada ca animalele, cel putin uneori, merita mai mult decat oamenii.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
