Cam asa m-a abordat acum cateva zile un prieten frantuzit. Bien, am raspuns si, din vorba-n vorba, l-am invitat sa mancam la bistroul Mon Chéri.

Situat pe langa Piata Dorobanti, este un loc care, din fericire, nu s-a imbolnavit de febra vecinatatii. Adica un plaur, o insula, o oaza, in mijlocul unui ocean de fite, preturi inabordabile si multa, multa neam-prostie.

Intai decorul: intre cabana si salon de matusa - lemn pe pereti si perdele din dantela, la ferestrele acestei mansarde cu iz de sfarsit de secol 19. Aceasta si din cauza afiselor din preistoria publicitatii. Combinatie reusita, caci te simti ca in vizita la cineva cald si rotund. Lenjeria de masa alba tivita cu galben sau roz. Argintaria impecabila. Plante verzi, adevarate, care se scurg din ghivece de lut ars. Sub picioare, mocheta „vieux rose“. Un public spalat, care nu urla, ci sporovaieste discret, cum se cuvine. Cativa straini.

Citeste si:

Apoi cina: la inceput, o ciorba de loboda, ultima licarire a trecutei veri. Groasa, parfumata, telurica si cu iz de leustean. Mai gustoasa decat oriunde. Pentru celalalt - gustare de toamna. Telemea, kaiser, zacusca de casa, ceapa rosie, burduf, gogosar, masline. Portie abundenta. Tocmai buna ca sa te pregateasca pentru ce-o sa vina. Ce-a urmat? Pui cu smantana si marar, sos delicat, pretentios, caci prea mult din marar este in detrimentul smantanei... si invers. Echilibru, nene!
O magnifica pulpa de rata pe varza. Mai aproape de „confit de canard“ decat de o pulpa uscata si o varza ca din carpa tocmai acum spalata. Cum, din pacate, gasesti adesea in alte restaurante. Pentru desert o „creme caramel“, alta reusita a bistroului. Si un mar copt la cuptor, rosu si mandru.

Doar frisca de pe caramel era inutila. Nu adauga nimic la desertul frantuzesc si nu mai lasa la vedere culoarea subtila a sosului de zahar ars (caramel). Nici pivnita nu-i rea: Jidvei, Murfatlar, Pietroasele, Dealul Mare, Valea Calugareasca, Vinul Cavalerului sunt podgoriile prezente, rosii si albe deopotriva. Noi am beut o Feteasca Alba de Dealul Mare, deosebit de generoasa (Radu Roman dixit). Eu am gasit-o eleganta, dar nu amaruie, cum spunea Domnia Sa, cu o mica tenta de iasca. Ca sa ajungem la concluzii: un restaurant curat, luminos, discret si cu un meniu echilibrat, un loc ce nu trebuie ratat. Un restaurant de nota 8. Si nu sunt multe ca acesta.