George Butunoiu, proprietarul firmei de consultanta in resurse umane, George Butunoiu Ltd., a raspuns cititorilor Wall-Street, intrebarilor piata de resurse umane si head-hunting.
Ioana Anghel: Cat de mult se va accentua lipsa de personal calificat in 2008? Cum credeti ca vor gestiona companiile de recrutare aceasta criza?

George Butunoiu: In primul rand, eu nu consider ca e o lipsa de personal calificat pe piata ci doar ca au crescut semnificativ salariile, si ca vor creste in continuare. E o criza serioasa de productivitate, pentru ca multe firme si-au bazat afacerile (si o fac si in prezent) doar pe salariile mici, si nu pe inovatie, tehnologie etc. Evident, toate aceste firme tipa „ca din gura de sarpe” ca e mare criza de personal in Romania. Am scris mai multe articole pe tema asta si am spus-o public de cate ori am avut ocazia. desi a deranjat pe foarte multi. In al doilea rand, foarte multe firme sunt „overstaffed” (din motivul aratat mai sus) si vor fi obligate sa renunte la o parte din personal, care va mai atenua „lipsa” despre care vorbeste lumea. Oricum, multe firme cu productivitate scazuta vor disparea sau vor fi obligate sa-si creasca rapid productivitatea, ceea ce e un lucru bun pentru societate, pe ansamblu. Referitor la firmele de recrutare: ce treaba au ele cu gestionarea unei situatii de criza, asa cum se spune in intrebare? Ele isi gestioneaza afacerile proprii, si atat. Situatia prezenta e destul de favorabila pentru ele, majoritatea si-au crescut substantial cifrele de afaceri.

Camelia V: Considerati ca inmultirea ofertelor de locuri de munca si lipsa tot mai acuta de personal calificat vor duce la o crestere nejustificata a salariilor pe piata locurilor de munca pentru a atrage candidatii buni?

George Butunoiu: Termenul „nejustificat” NU ARE SENS intr-o piata libera! Atata vreme cat exista firme care platesc salariile respective inseamna ca acestea sunt justificate. Referitor la „lipsa acuta”, tocmai am raspuns la intrebarea precedenta.

Adina: Cat de mult conteaza studiile postuniversitare si diplomele de tip MBA in ocuparea unei pozitii de top management?

George Butunoiu: Depinde pentru cine: de regula, directorii si managerii care au astfel de diplome (si au din ce in ce mai multi) cer insistent ca si cei pe care ii angajeaza sa aiba astfel de diplome si, daca se poate, aproape identice (MBA cu MBA, CM cu CM, ACCA cu ACCA etc.). E un „sindrom” de solidaritate de grup bine cunoscut si studiat in psihologia sociala pentru justificarea si valorizarea (subconstienta, de cele mai multe ori) propriului statut in aceste grupuri. Si invers, cei care nu au aceste diplome arareori le cer altora.

In cei 15 ani de cand fac recrutari pentru pozitii de top, nu mi s-a cerut nici macar o data un candidat cu astfel de diplome si nici nu-mi amintesc de vreo situatie in care acesta sa fi fost un criteriu de selectie sau de departajare. Asta nu inseamna ca nu e bine sa ai astfel de diplome, dimpotriva. Daca poti face asta pe banii firmei nu cred ca e cazul ca cineva sa ezite prea mult. La modul absolut, orice inveti in plus e folositor intr-un fel sau in altul, insa, daca raportezi la cheltuieli (efort, bani, timp etc.) nu cred ca iesi automat „pe plus”. Mie, ca recruiter, lucrurile astea imi pot spune foarte multe, ma ajuta in evaluarea personalitatii candidatului respectiv.

Andrei Constantin: Este head-hunting-ul o necesitate pe piata actuala, sau vorbim mai mult de un trend aparut in randul companiilor de recrutare?

George Butunoiu: La fel ca si in raspunsul la una dintre intrebarile precedente, „necesitate” nu are mai mult sens decat „justificare” pe o piata libera. Atata vreme cat firmele de head-hunting nu au dat faliment de 15 ani (dimpotriva), ineamna ca exista o „necesitate” pe undeva, desi termenul suna destul de bizar. Apoi, aproape orice firma de recrutare „viseaza” sa ajunga firma de head-hunting, pentru ca aici se castiga mult mai multi bani cu eforturi mult mai mici (Vorbesc aici de recrutarile exclusiv pentru pozitii de top, nu de head-hunting ca abordarea unor persoane anume indicate de catre client, cum le place unora sa faca diferenta intre executive search si head-hunting).

Anca Andreescu: Putem vorbi de head-hunting pe piata romaneasca sau este mai mult un „furt de angajati” prin abordari simpliste?

George Butunoiu: Abordarea directa din head-hunting e deja un lucru foarte simplu prin natura lui, nu vad ce ar putea fi mai simplu sau mai simplist decat atat. Abordarea directa e abordare directa oriunde in lume, eu nu stiu sa existe abordare directa simplista si abordare directa sofisticata.

Radu: Cat de profitabil mai este sa iti deschizi o firma de consultanta in HR?

George Butunoiu: Direct proportional cu gradul in care esti capabil sa faci „trafic de influenta” ca sa convingi clientii sa iti semneze contractele. Termenul generic folosit mai sus nu are automat o conotatie negativa; si lobby-ul, si folosirea abuziva a notorietatii sunt variatiuni ale sale. Alegerea unui consultant e un proces profund subiectiv, conteaza cine si cum vinde asa ceva. Altfel spus, succesul acestui business depinde in proportie de 10% de calitatea produsului si de 90% de potenta comerciala a consultantului. Evident, aceste procente se schimba in timp, insa nu spectaculos.

Viorel Paduraru: Cat castiga un head-hunter?

George Butunoiu: Ca in toate firmele de consultanta (recrutare, avocati etc.) exista consultanti (cu diverse grade/niveluri) si parteneri (partners) care, acestia din urma, nu sunt neaparat actionari ai firmei ci functioneaza ca niste „PFA-uri” virtuale: acestia nu au salarii ci primesc un anumit procentaj din afacerile pe care le fac si au o independenta foarte mare, uneori aproape totala (evident, cu obligatia sa respecte cateva principii generale de tip „corporate”). Daca e vorba de un partner, atunci acesta decide, in mare masura, cat vrea sa castige. Poate sa-si ia cate o saptamana de vacanta in fiecare luna daca nu are presiuni prea mari ca sa „aduca bani in casa”, sau poate munci cate 12h pe zi daca are „obligatii” mari. Partnerii din firmele mai puternice de headhunting din Romania castiga peste 10,000€/luna.

Felicia Mihai: Care este cel mai mare salariu pe care l-ati obtinut si in ce domeniu?

George Butunoiu: 50,000€ brut/luna, fara bonusuri sau alte „variabile” in servicii financiare. Din cate stiu eu, aceasta suma reprezinta, acum, doar o parte redusa din veniturile totale ale persoanei respective de la firma la care lucreaza.
Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Live »


Setari Cookie-uri