Romania trebuie gandita ca o corporatie, fara nici o diferenta fata de cum gandeste o corporatie globala. Romania, daca inca nu este, trebuie sa devina afacerea si sursa noastra de profit pentru multa vreme de-acum incolo. In ecuatia corporatiei Romania avem (sau trebuie sa avem) un business principal, divizii separate, centre de profit, investitii de facut, o strategie de afaceri, bugete, un brand al corporatiei, branduri si subbranduri samd.

Pe cale logica, trebuie identificate diviziile cele mai profitabile, trasaturile care ne caracterizeaza, valorile pe care le promovam, publicul tinta, canalele de distributie, mijloacele de comunicare, resursele alocate, rezultatele pe care le asteptam si orizontul de timp in care trebuie sa ne atingem tintele. In termeni tehnici, avem nevoie de un brand audit, o strategie de brand si de comunicare, inainte de toate.

Apoi design. Paranteza deschisa „strategica“, pentru a vorbi de „valoarea vinurilor noastre“. Se crede ca avem vinuri bune, deci una din directiile pe care putem construi brandul nostru e gata identificata. Urmare a unui studiu la nivel national (aflu din surse „bine informate“), s-a descoperit ca 42 la suta din vinurile romanesti de pe piata sunt contrafacute sau contin compusi care n-ar avea ce cauta in vinurile noastre.

Privind din perspectiva productiei, descoperim ca la nivel european si mondial producatorii se zbat sa obtina produse naturale, cu o aroma de fruct cat mai pura, utilizand procedee de stoarcere a pulpei fructului fara a „scoate“ arome si substanta din coaja si din lemnul ciorchinelui, spre deosebire de procedeele noastre de vinificatie, care folosesc la stoarcere tot ciorchinele, la gramada. Din punctul de vedere al marketingului, din cauza mutatiilor in obiceiurile consumatorilor, producatorii de vinuri se orienteaza catre vinuri mai usoare, aromate, vinuri rosii tinere, iar denumirile de origine controlata sunt la mare pret. In contradictie cu tendinta mondiala, vinurile noastre rosii, de exemplu, sunt „primitive“, „grele“, „dure“, alcoolizate, pline de substanta si tanin si se pot bea insotind doar mancaruri consistente si grase, o spune un specialist in vinuri. Dar alimentatia in acest moment sufera mutatii majore, „low fat“ fiind lege nescrisa.

Deci, din punctul de vedere al strategiei brandului Romania, e bine sa mizam pe vinurile noastre sau nu!? Daca da, cum o facem? Paranteza inchisa.

Citeste si:

Exemplul il consider folositor pentru a ilustra pericolul utilizarii laitmotivelor noastre (vinuri, Maramures, manastiri din Moldova, Delta, Dracula, litoral, ospitalitate, IT ieftin si bun) fara o reala examinare a caracteristicilor, potentialului si a implicatiilor acestora. Pentru ca, daca vrei sa vizitezi locurile Dracului de langa Pasul Tihuta, prima data iti faci praf masina, la propriu.

Pentru ca daca vrei agroturism in Maramures e foarte posibil sa mananci in ograda omului sunca si branza de la magazin, nu de la sursa. Pentru ca daca vrei programatori ieftini si buni, mai bine mergi la rusi. Pentru ca, dupa spusele multora, Bucurestiul este un mic Istanbul, departe de orice aspiratie europeana. Si ce ne facem, ca n-avem nici macar o mancare nationala!? Un brand, orice brand, are doua componente aparent in totala opozitie. Partea infrumusetata, coaja mustind de seva prospetimii, noutatii si promisiunii, si partea „onesta“, caracteristicile intrinseci reale, care contrabalanseaza „mica minciuna nevinovata“.

Asa se realizeaza echilibrul, pentru ca promisiunea sa nu fie gogonata si experienta consumatorului dezamagitoare, sa asigure repetitivitatea cumpararii si un „word of mouth“ pozitiv. Strategic vorbind, Romania daca „minte rau“, o face in defavoarea ei, adaugand inca un mesaj nepotrivit langa actualele perceptii negative, existand pericolul real sa se creeze un „word of mouth“ deloc pozitiv despre „secretele noastre bine pazite“ (citat dintr-o recenta asertiune despre brandul Romania).

Drept urmare, ma gandesc ca brandul Romania trebuie sa fie in primul rand onest cu noi, apoi cu ei si sa ne asteptam la rezultate in 10-15 ani, timp in care sa respectam strategia cu sfintenie, mai abitir decat Constitutia. Spre exemplu, actualmente multblamata „corporatie America“ a avut nevoie de zeci de ani sa ajunga prima data iubita de tot globul, apoi incet-incet sa faca „schimbarea“ catre sentimente mai putin favorabile.

Si totusi, este privita ca Mecca bunastarii, valorilor democratiei, samd. Brandul lor nu e vulturul american rosu, alb, albastru, ci tot restul valorilor asociate cu acesta si a credintelor in ei insisi, in primul rand. Pentru ca, nu-i asa, brandingul incepe la interior!