Publicitatea atrage din ce in ce mai multi actori, care isi vind imaginea sau vocea unor produse. Unii dintre ei fac acest lucru pentru motive financiare, in timp ce altii din placere, pentru a capata experienta.

Pentru un actor, publicitatea nu mai pare a fi un lucru degradant. Aceasta era mentalitatea anilor ‘90, in timp ce acum „marii corifei ai scenei umbla cu limba scoasa dupa un contract, pentru ca se poate cistiga serios din reclame“, afirma actorul Sandu Mihai Gruia, voce a companiei „Orange“. In Romania, multi actori lucreaza in publicitate ca imagini ale unor produse sau voice-over (voci pentru companii si posturi de televiziune cunoscute). Citiva dintre ei au lasat meseria de baza pentru publicitate, domeniu care le ofera si timp si bani. A pune o voce inseamna profesionalism si disciplina ca in teatru, insa aduce o suma mult mai mare de bani, pentru ca un astfel de spot este platit cu 100-500 de euro, in functie de negociere. Cind e vorba si de imagine, cistigul financiar este mult mai mare.

2.500 de $ in ‘98

„Se negociaza dupa cit se difuzeaza spotul, daca ti se cere exclusivitate. Negociezi mai mult pentru ca imaginea ta se pingareste, oamenii te iau drept «ala de la ciocolata, bere sau dero». Cind clientii au bani multi si-si cumpara calupuri de publicitate, atunci nu te mai cheama nimeni pe o perioada de sase luni sau un an, pentru ca te confunzi cu acea imagine“, spune Radu Banzaru (voce de promo de post pe B1 TV si a retelei National Fm). El a cistigat, pentru reclama la „Strepsils“, 2.500 de dolari in 1998. „In ultima vreme, atit clientii, care in general sint companii multinationale, cit si casele de productie stiu ca actorul e bugetar in Romania si implicit prost platit, iar puterea de cumparare a leului e mica. Cind se bugeteaza spotul, actorului, profesionist sau nu, i se ofera bani din ce in ce mai putini in ultimii ani. Unii sint pisici riioase si tin coada sus, nu se vind sub 1.000-1.500 de dolari, iar altii se vind pe bani putini, si pe 3-400 de dolari, pentru ca n-au cum sa traiasca intr-un oras ca Bucurestiul cu un salariu de actor de 5-6 milioane pe luna“, adauga Banzaru. Andi Vasluianu, care si-a pus imaginea pe multe produse, „unele pe scenarii groaznice, altele exceptionale“ (de la Stella Artois la campania impotriva traficului de carne vie), e de parere ca a te gindi doar la bani in aceasta privinta este o logica minimalista: „Intr-adevar, daca ar fi sa traiesc numai din teatru, ar trebui sa ma imprumut la parinti sau in alte parti. Dar eu ma gindesc in primul rind la experienta. E foarte bine pentru un actor sa treaca prin publicitate“.

Vocea lui Traian Basescu

Dorin Niculescu, absolvent de UNATC in 1995, se poate lauda deja cu foarte multe „voci“, de la „Stirile PRO TV“ la Stella Artois, Dacia sau Altex (in care a si aparut). El este cel care l-a inlocuit pe suport audio pe presedintele Traian Basescu in ambele campanii, ca si pe primarul Adriean Videanu. In prezent, este voce de promo, de documentare si de Calendarul Zilei la Realitatea TV. El spune ca sint cinci conditii principale pentru aceasta munca:

„1. punctualitatea la solicitare; 2. flexibilitatea la microfon, sa pui minte si suflet ca sa intelegi cam cine ar cumpara de la beneficiarul tau; 3. viteza de lucru la microfon; 4. vocea, dictia; 5. modul in care cei din studioul respectiv te privesc, in speta ca pe o prezenta placuta“.

Reclama face parte din viata noastra

Serban Celea, actor la „Bulandra“ si voce HBO, e de parere ca „e o munca extrem de placuta, un fel de condensare a meseriei de actor. Sa fii vocea potrivita pe produsul potrivit e ca un rol comprimat. Spotul trebuie sa aiba si haz, acolo unde sa cere, sa te si invite sa cumperi produsul.“ „O reclama poate sa fie mult mai buna decit o piesa sau un film, care pot fi umbrite si de regie, si de text sau chiar de aparitia ta, spune Andi Vasluianu. Spusul unei replici, de jucat o actiune, de avut o atitudine are legatura cu meseria mea. Pentru asta m-am pregatit, sa joc situatii. Reclama a aparut dupa ‘90 si a devenit mai puternica dupa ‘95, dar e foarte importanta in viata noastra si face parte deja din ea. De fapt, eu cred ca reclamele nu sint altceva decit scurtmetraje, filmulete“.

A face reclama e usor faustian

Exista si clienti care nu-si onoreaza contractele. Lui Sandu Mihai Gruia (care joaca in doua spectacole in regim de colaborare alaturi de Oana Pellea si sustine doua cursuri la UNATC) i s-a intimplat sa lucreze gratis pentru National TV: „Acest post m-a rugat sa le inlocuiesc voice-over-ul care era ragusit si le-am facut doua spoturi in 2004, pentru care nici acum nu m-au platit. Cind le spun, fac pe niznaiul. Cu cit clientul e mai mare, cu atit isi permite sa faca astfel de lucruri.“ Cristian Iacob, care a aparut in citeva reclame la bere, s-a decis sa nu mai faca publicitate, considerind ca imaginea sa are numai de pierdut: „Eu sint actor. Dar a fost distractiv si am acumulat experienta. La noi sint mizerabile conditiile oamenilor care muncesc cu imaginea. Spoturile costa mii bune de euro in prime-time la televiziuni si un biet actor nu poate fi platit cu bani mai multi, cind imaginea e singurul lui produs de vinzare. El isi vinde trupul si sufletul, e usor faustian ce face. Publicitatea nu e prostitutie, dar esti identificat de oameni cu cel de la detergentul x sau telefonul y si asta nu e prea onorant.“