'Pozitia noastra privind lichiditatea s-a deteriorat semnificativ pe parcursul ultimelor 24 de ore', a anuntat Alan Schwartz, CEO al Bear Stearns, intr-o declaratie transmisa public in a doua parte a zilei de vineri 14 martie. 'Am decis sa urmam acest pas important pentru a redeveni credibili, a ne imbunatati lichiditatea si pentru a ne permite sa continuam operatiunile uzuale', s-a mai mentionat in declaratie.

Intrigant, nu mai devreme de luni 10 martie Alan Schwartz eticheta ca nefondate zvonurile conform carora Bear Stearns s-ar confrunta cu probleme de lichiditate. Intrebarea al carei raspuns probabil nu-l vom cunoaste vreodata este: a mintit Schwartz cu doar o saptamana in urma, sau a fost nevoie de mai putin de 4 zile pentru ca Bear Stearns sa devina victima uneia dintre cele mai notabile crize ale sistemului financiar american?

Board-ul Rezervelor Federale din New York a anuntat ca decizia de a raspunde pozitiv solicitarii Bear Stearns a fost unanima: 'Rezervele Federale monitorizeaza evolutiile de piata cu atentie si vor continua sa asigure lichiditate in directia functionarii normale a sistemului financiar'. Totodata, J.P. Morgan a declarat initial ca lucreaza impreuna cu Bear Stearns in vederea asigurarii unei finantari permanente sau a 'altor alternative' pentru gigantul financiar in criza.

Momentul de vineri 14 martie a fost doar cel mai recent semn al prabusirii sectorului financiar american sub propria sa greutate - colaps care, ironic, debuta in vara anului trecut (pe 22 iunie, mai exact) cu anuntul public privind lichidarea de catre Bear Stearns a doua fonduri speculative proprii.

Pretul actiunilor Bear Stearns Cos Inc. s-a prabusit vineri 14 martie la New York Stock Exchange cu 47.37%, marcand cel mai important declin al ultimelor cel putin 2 decade.

Sectorul financiar american in ansamblu a fost lovit puternic de vanzatori in ultima sedinta de tranzactionare a saptamanii trecute de pe Wall Street: actiunile J.P.Morgan Chase & Co., Citigroup Inc., Bank of America Corp., Morgan Stanley si Merrill Lynch & Co. Inc. au pierdut vineri 4.12%, 6.12%, 3.90%, 4.93% si respectiv 5.94%. Chiar si marii asiguratori americani de bonduri s-au aflat vineri pe agenda prioritara a vanzatorilor: pretul actiunilor Ambac Financial Group Inc. si MBIA Inc. a coborat cu 6.18% si respectiv 5.45%.

Indicele compozit al pietei americane de actiuni Dow Jones Industrial Average a inchis ziua de vineri 14 martie cu o pierdere de 194.65 puncte (-1.60%), pana la 11951.09 – desi deprecierea notata la un moment dat a fost de aproape 300 de puncte.

Cele mai importante agentii americane de rating, Standard & Poor's, Moody's Investors Service si Fitch Ratings, s-au grabit sa retrogradeze perspectivele Bear Stearns. In acest context apare inca si mai ironic comentariul agentiei Standard & Poor's exprimat public joi 13 martie conform caruia sectorul financiar a raportat deja cea mai mare parte a pierderilor legate de colapsul pietei imobiliare si de turbulentele resimtite in piata creditului. Notam in raportul zilnic de piete internationale aparut pe site-ul VANGUARD vineri 14 martie: 'O multime de rezerve pot fi insa avansate in legatura cu prognoza unei agentii de rating care pe parcursul anilor recenti a esuat remarcabil in a percepe riscuri majore atasate sectorului financiar. Pentru ca ironia sa fie inca si mai mare, secretarul Trezoreriei insusi a recomandat ieri pietelor financiare ca in viitor sa considere cu mai mare atentie aprecierile facute de catre agentiile de rating'.

Duminica seara, insa, alte vesti remarcabile au surprins pietele globale. Rezervele Federale au anuntat taierea ad-hoc a ratei ‘discount’ a dobanzii in Statele Unite cu 25 bps, de la 3.50% la 3.25% (cu doar 2 zile inaintea unei sedinte programate de politica monetara), precum si angajamentul de a asigura lichiditate unei liste inca si mai diversificate de institutii financiare. In paralel, J.P. Morgan a anuntat ca va cumpara Bear Stearns pentru $2 pe actiune (interesant, la New York Stock Exchange, actiunile Bear Stearns Cos Inc. au inchis ultima zi a saptamanii trecute la nivelul de $30), valoarea preluarii ridicandu-se astfel la doar aproape $240 milioane. Fondurile cu care Rezervele Federale s-au angajat sa asiste aceasta preluare se ridica la nu mai putin de $30 miliarde.

Secretarul Trezoreriei SUA, Henry Paulson, a aparut in aceeasi zi de duminica in cadrul unor programe TV americane, reiterand increderea in sistemul financiar american. ‘Am mare incredere in pietele noastre financiare, in institutiile noastre financiare. Pietele noastre sunt puternice si flexibile. Institutiile noastre, bancile noastre de investitii sunt puternice’ – a declarat duminica Paulson in cursul unui interviu televizat acordat retelei Fox News.

Paulson a repetat totodata, in linia deja obisnuita, angajamentul in directia unui dolar american puternic – cu doar cateva ore inainte ca moneda americana sa atinga noi minime record in fata euro si a francului elvetian. Dupa ce pretul spot al aurului a depasit vineri $1000 pe uncie, pietele metalelor pretioase si-au accelerat aprecierile de pret chiar in primele ore de tranzactionare ale acestei saptamani.

Northern Rock

Duminica 17 februarie, guvernul britanic anunta decizia, doar aparent surprinzatoare, de a introduce de urgenta o lege in directia nationalizarii Northern Rock Plc - a 5-a cea mai importanta banca britanica de ipoteci inaintea propriei crize de lichiditate declansate public in septembrie anul trecut - semn ca ofertele private de preluare avansate de-a lungul ultimelor luni, care recent ramasesera doar doua (din partea management-ului bancii, si din aceea a unui consortiu condus de Virgin Group Ltd.), au esuat.

Pachetul legislativ special a fost votat pozitiv pe 21 februarie in parlamentul britanic.

Evenimentul - fara precedent din 1984, si o lovitura puternica data guvernului condus de Gordon Brown, care se confrunta deja cu o corectie negativa a pietei imobiliare locale, o moderare a cresterii econonomice, dar si cu presiuni inflationiste intacte (conform editiei online Telegraph.co.uk, un memo recent semnat de Jim O’Neill, economist sef la Goldman Sachs, a comparat contextul economic britanic actual si presiunile de vanzare care au lovit recent lira sterlina cu momentul de panica si iesirea monedei britanice din ‘Mecanismul european al Ratei de Schimb’ (ERM – ‘Exchange Rate Mechanism’) in toamna anului 1992) - va lasa autoritatile financiare britanice responsabile pentru active de aproape 113 miliarde lire sterline si 6500 de angajati.

Accesarea de catre Northern Rock a finantarii de urgenta din partea Bancii Angliei a marcat cel mai notabil eveniment de aceasta natura din ultimii peste 30 de ani.
In 1973, Banca Angliei devenea finantatorul de ultima instanta pentru Cedar Holdings – ironic, un alt operator din piata ipotecilor. Pentru a avea o imagine inca si mai concludenta asupra gravitatii situatiei - in 1995 Banca Angliei refuza sa salveze Barings Plc dupa o serie de pariuri eronate ale acesteia in pietele globale (cea mai veche banca comerciala din Regatul Unit a fost pana la urma cumparata de ING Groep NV pentru o suma simbolica), un eveniment care a ramas intiparit in folclorul pietelor financiare.

Citeste si:

Pretul actiunilor Northern Rock Plc – care se triplase in perioada cuprinsa intre IPO-ul din 1997 si sfarsitul anului 2006 – a inceput sa se deprecieze puternic inca de la inceputul anului trecut. In 2007 pretul actiunilor Northern Rock Plc a scazut cu peste 90%.

Inaintea anuntului de nationalizare, capitalizarea de piata a Northern Rock ajunsese la aproape 380 milioane lire sterline. Luni 18 februarie, actiunile bancii britanice de ipoteci au fost suspendate de la tranzactionarea de la London Stock Exchange - un prim pas inaintea delistarii. Liderul opozitiei conservatoare, David Cameron, avea sa numeasca cel mai recent stagiu al crizei Northern Rock 'un dezastru pentru contribuabil, pentru guvern si pentru natiune'. Criza bancii britanice de ipoteci, insa, are un istoric mult mai lung.

In 8 august anul trecut, Mervyn King – guvernatorul Bancii Angliei – declara ca trepidatiile care incepeau sa se simta in piata creditului nu se vor transforma intr-o criza internationala. Doar o zi mai tarziu, insa, in aceleasi piete frica se transforma in panica, impingand Banca Centrala Europeana ca si alte banci centrale majore ale lumii sa intervina pompand lichiditate de sute de miliarde de dolari in pietele monetare. Se va descoperi mai tarziu, totodata, ca data de 9 august va fi fost fatala bancii britanice de ipoteci Northern Rock, extrem de vulnerabila in fata unei crize de lichiditate de amploare in piata creditului.

Miercuri 12 septembrie, King comenta in fata parlamentului britanic ca bancile centrale nu ar trebui sa dea impresia ca sustin operatori din pietele financiare care au luat de-a lungul timpului decizii gresite (guvernatorul urma sa se refere doar trei luni mai tarziu, in fata aceluiasi for, la fenomenul prin care oricine crede ca poate castiga intotdeauna randamente peste medie, numindu-l ‘nebunie colectiva’). In aceeasi zi de 12 septembrie, diferenta dintre rata dobanzii la care bancile se imprumuta intre ele, pe 3 luni, in lire sterline (afisand aproape 7%, un prag record aferent ultimilor 9 ani) si rata de referinta a dobanzii in Regatul Unit ajunsese deja la cel mai mare nivel al ultimelor cel putin 2 decade.

Insa, din nou, doar 24 de ore mai tarziu, joi 13 septembrie, Banca Angliei lua hotararea de a relaxa unele conditii de depozit, in sprijinul operatiunilor de creditare. Alte 24 de ore mai tarziu, vineri 14 septembrie, Northern Rock solicita public ajutor financiar de urgenta din partea bancii centrale.

In sfarsit, pe 19 septembrie Banca Angliei a decis sa ofere lichiditate in conditiile pe care le refuza cu doar cateva zile in urma. Pentru Northern Rock, cel putin, era deja prea tarziu. Pe 12 decembrie, Banca Angliei s-a alaturat altor patru importante banci centrale ale lumii – a Statelor Unite, zonei euro, Canadei si Elvetiei – in cea mai remarcabila interventie globala efectuata in pietele monetare de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.

Rigiditatea si incoerenta afisate de Banca Angliei aveau sa coste multe lire sterline – si, in general, lira sterlina insasi. Moneda britanica a fost vanduta puternic pe parcursul ultimelor luni, atingand un minim record in fata monedei unice europene, si noi minime multi-anuale in fata dolarului australian si a celui neo-zeelandez, a francului elvetian si a yenului japonez.

Lira sterlina nu a reusit o performanta mult mai buna nici macar in fata dolarului american - chiar in conditiile unei dinamici negative remarcabile a monedei americane pe alte fronturi valutare majore, ale largirii diferentialului de dobanda in favoarea lirei sterline, si ale afisarii unor noi maxime de pret notabile in pietele marfurilor intens tranzactionate la nivel global.

Prestatia recenta a Bancii Angliei a semanat izbitor cu teribila lipsa de coerenta a bancii centrale consemnata public pe parcursul atacului speculativ contra lirei sterline intamplat in urma cu exact 15 ani. Si, pentru ca ironia sa fie inca si mai mare, Mervyn King a fost pentru o perioada de timp profesor la London School of Economics – adica aceeasi prestigioasa institutie universitara care l-a gazduit ca student si pe George Soros.

Cel mai mare perdant potential al crizei Northern Rock este - ca si in toamna anului 1992 - contribuabilul britanic, in acelasi timp deja puternic indatorat (nivelul datoriilor totale depaseste 160% din venitul anual disponibil, de departe cel mai notabil printre economiile dezvoltate).
Actionarii Northern Rock vor trebui sa astepte decizia guvernului in privinta modului in care vor fi compensati, insa perspectivele in aceasta directie sunt sumbre. Nationalizarea Northern Rock deschide deja posibilitatea unui lung sir de actiuni juridice.

Autoritatile financiare britanice se numara si ele printre perdanti, numele cele mai grele implicate fiind Mervyn King (care insa si-a asigurat deja un nou mandat la sefia bancii centrale), John Gieve (vice-guvernatorul Bancii Angliei), si Alistair Darling (cancelarul Trezoreriei). Un perdant potential inca si mai mare ar putea fi insusi premierul Gordon Brown.

Castigatori indirecti sunt firmele de consultanta (in particular Goldman Sachs) care au asistat guvernul britanic vizavi de solutionarea crizei bancii britanice de ipoteci - chiar in conditiile in care deznodamantul nu a fost cel sperat - precum si media financiara internationala, care a avut de-a lungul ultimelor luni un subiect de presa mai mult decat generos.
Castigatorii directi ai crizei sunt speculatorii - mai mari si mai mici - care au mizat pe un colaps al pretului actiunilor Northern Rock Plc si pe o dinamica de piata negativa a altor banci britanice de ipoteci (sau a intregului sector financiar in ansamblu), dar si pe o depreciere accelerata a lirei sterline in particular pe cross-urile valutare ale acesteia cu moneda unica europeana, francul elvetian si yenul japonez.

John Gieve, vice-guvernatorul bancii centrale a Regatului Unit, a declarat pe 17 ianuarie: ‘acestea sunt vremuri care testeaza Banca Angliei’.
Dincolo de faptul ca pietele globale par a fi dat deja un raspuns, chiar si partial, in acest caz – cred ca o asemenea viziune ar fi trebuit constientizata la nivelul autoritatilor financiare britanice cu cel putin un an in urma.

NOTA: Acest material are exclusiv un scop pur informativ, neconstituind o recomandare de a tranzactiona in oricare din pietele financiare mentionate. Tranzactiile in marja presupun riscuri financiare semnificative. Vanguard SA nu isi asuma responsabilitatea pentru tranzactiile efectuate pe baza informatiilor prezentate.

Datele utilizate pentru redactarea materialului au fost obtinute din surse considerate a fi de incredere, insa nu exista nicio garantie privind corectitudinea acestora.

Mihai Nichisoiu
Analist piete internationale
VANGUARD S.A.