Victor Cionga (foto), managing partener AZ Capital Advisors, spune ca vanzarea activelor Fondului Proprietatea (FP) nu ar trebui sa fie dramatizata, mai ales avand in vedere ca aceasta nu ar duce automat la inchiderea Fondului, si, chiar daca acest lucru s-ar intampla, piata de capital locala ar avea oricum de castigat.
Victor Cionga: Eu sunt actionar la Fondul Proprietatea asa ca o sa raspund in primul rand din aceasta perspectiva. Trebuie sa intelegem ca dupa o eventuala adoptare a deciziei, Franklin Templeton trebuie sa faca o strategie prin care vanzarea activelor sa fie realizata maximizand valoarea pentru actionari. Daca se incearca vanzarea intr-un timp foarte scurt valoarea va scadea, nu va creste. Vorbim de un proces a carui implementare va dura cativa ani de zile.
Discutam despre Elliott, un fond de hedging cu experienta internationala si care cauta, ca orice investitor privat, sa maximizeze valoarea investitiei sale. Nu mi se pare o tragedie daca Fondul Proprietatea va fi inchis peste 3-4 ani. Problema este ca acest proces trebuie bine dirijat si nu impins de la spate de niste constrangeri, fie ca sunt legislative, fie ca sunt niste constrangeri date de adunarea generala.
Eu nu cred ca procesul acesta poate sa fie dus la bun sfarsit intr-un an sau doi si, de asemenea, este evident ca in timp se va vinde ceva, intre timp se va si investi in alta actiune. Templeton si Fondul Proprietatea sunt niste investitori de cursa lunga; au cumparat de exemplu actiuni Erste anul trecut, dar nu au cumparat ca sa vanda anul acesta.
WS: Dar daca activele FP sunt vandute, iar banii sunt impartiti actionarilor, nu exista riscul sa ramanem fara principala companie tranzactionata pe BVB?
Victor Cionga: Chiar daca se va vota propunerea Elliott, sa nu abordam imaginea simplista, la modul ca dupa ce actionarii aproba cererea Elliott, FP se inchide in urmatorul an!
Vin si eu cu o intrebare: actiunile pe care FP le are in portofoliu, si pe care s-ar putea sa fie vandute unor terti, vor disparea? Se vor anula? Nu, ele vor circula pe piata locala generand lichiditate si comisioane!
Poate ca SIF-urile se vor orienta dupa acestea. Fara a-mi aroga drepturi care nu imi apartin, daca as fi in locul unor decidenti din SIF-uri si as avea la acel moment lichiditate, m-as duce sa discut cu Fondul Proprietatea despre achizitionarea unor pachete care vor fi de vanzare. Poate ca vor exista alte fonduri internationale de hedging care vor considera aceasta mutare o oportunitate si vor cumpara. Acele actiuni pe care FP ar putea sa le vanda nu dispar din piata romaneasca! Asta este important si lumea nu se uita la acest lucru.
Nu vad impactul devastator al unei asemenea mutari. Singura pierdere ar fi ca “Sir Alex Ferguson”, adica Franklin Templeton, va pleca din Romania si se va duce in alta tara, si astfel nu vom mai avea un vehicul in care investitorii sa aiba asa de multa incredere. Totusi, bani vor exista, poate vine un “Mourinho” si face alt fond in Romania, pentru ca, repet, daca vor fi emitenti interesanti, atunci bani vor exista.
In fond un investitor de ce investeste? Ca sa obtina un profit. In Romania este clar ca o asemenea operatiune, precum cea propusa de Elliott, nu a mai fost facut facuta sau adusa in discutia unei AGA intr-o companie listata. De notat ca acum cativa ani Orange Romania si-a micsorat capitalul si a impartit diferenta actionarilor.
WS: Poate principala problema a Fondului Proprietatea, in viziunea actionarilor, este discountul la care se tranzactioneaza. Cum se poate rezolva aceasta problema si cat de "vinovati" sunt cei de la Franklin Templeton de faptul ca evolutia actiunilor FP in buna parte a dezamagit?
Victor Cionga: M-am exprimat si in cadrul Adunarilor Generale, unde din pacate anumiti actionari faceau confuzie intre valoarea nominala a actiunii, valoarea activului net impartit la numarul de actiuni si valoarea de piata. Se tot vorbeste in acest moment despre discountul foarte mare fata de valoarea nominala sau cea a activului net. In primul rand FP avea si are un portofoliu concentrat pe sectorul energetic, portofoliu atat de interesant incat practic vinzi Romania cand vinzi titluri FP; in conceptia mea interesul aratat de investitori la momentul listarii (ianuarie 2011), interes materializat prin pretul la care s-au facut tranzactiile si volumele aferente, a reprezentat de fapt perceptia investitorilor fata de Romania la acea data.
Sa nu uitam ca in acel moment trecusera numai trei luni de cand Templeton preluase managementul Fondului Proprietatea si ca acomodarea oricarui manager cu un portofoliu de o asemenea amploare si complexitate necesita o perioada de acomodare pe care o estimez ca fiind de peste un an. Pentru mine personal momentul zero este 25 ianuarie 2011 si este caracterizat de o valoare de referinta de 0. 65 RON/actiune. Intre timp au avut loc foarte multe evenimente in piata locala precum si in cea internationala, de aceea nu cred ca este corect sa se spuna ca din cauza Franklin Templeton valoare actiunii a avut un discount de 35%, 40%, 50% sau 60%. Aici imi exprim doar o parere si nu cer altora sa mi-o impartaseasca.
Cred o alta abordare interesanta ar fi de urmarit si facut o medie intre rapoartele si preturile estimate de analisti pentru Fondul Proprietatea, si abia de-acolo sa pornim o discutie despre discountul “real” al actiunilor FP. (n. red. Cele mai recente estimari facute de 11 case de brokeraj din Romania indica, in medie, un pret tinta de 0,7441 lei/actiune in cazul Fondului Proprietatea)
Faptul ca multe companii importante din portofoliu nu sunt listate precum si faptul ca unele din aceste societati sunt conduse intr-un mod care este dificil sa fie caracterizat drept transparent, impun o abordare diferita de cea clasica atunci cand evaluezi FP.
WS: Va rezolva problema discountului o eventuala listare la Varsovia a Fondului Proprietatea?
Victor Cionga: Este clar ca sunt anumite fonduri care se simt mai confortabil sa investeasca in Polonia decat in Romania, si ca exista foarte multi investitori care sunt captivi in piata poloneza (fondurile de pensii poloneze). In aceste conditii este destul de evident ca prin listarea la Varsovia s-ar putea atrage interesul si altor tipuri de investitori.
Cred de asemenenea ca pentru a nu afecta negativ pretul actiunii la debutul pe noua bursa, listarea duala impune rezolvarea tuturor neclaritatilor referitoare la emitent, mai ales a litigiilor de natura legala.
WS: Revenind la piata locala, BVB este in cautarea unui director general de cateva luni. Care varianta credeti ca ar fi mai buna: un expert roman, sau un strain care sa nu mai poata sa fie asociat uneia dintre taberele din piata locala?
Victor Cionga: Daca noul director executiv va fi un roman sau un expat cunoscator al limbii romane, este mai putin important; consider insa ca ar fi de dorit ca perioada lui de adaptare la mediul local sa fie cat mai scurta sau chiar inexistenta.
Fara sa ma substitui nimanui din cei indreptatiti si care sunt parte in acest proces, personal consider ca se impun cateva conditii pe care partile trebuie sa le aiba in vedere. In ceea ce-i priveste pe candidati, in afara experientei dovedite de bun manager, acestia ar trebui sa aiba o buna manuirea a limbilor romane si engleza, o experienta rezonabila ca “om de piata” (in tara si/sau strainatate) si o doza absolut necesara personalitate puternica, care sa nu incerce sa multumeasca pe toata lumea ci doar sa urmeze obiectivele agreate cu CA-ul BVB. Este important ca experienta profesionala anterioara sa-l fi pus in contact direct cu investitori institutionali straini si sa cunoasca din propria lui experienta asteptarile acestora.
Din partea CA-ului BVB va fi important ca pe parcursul mandatului sau directorul executiv sa fie sustinut de catre Consiliul de Administratie; acesta din urma trebuie sa ofere directorului general o responsabilitate pe masura autoritatii care i se confera. Avand in vedere precedentele, cred ca ar trebui sa nu ne facem iluzia ca noul numit nu va avea parte de o viata plina de "provocari" de tot felul, inclusiv mediatice, dupa ce isi va lua functia in primire. De aceea, in cadrul discutiilor cu cei selectati, angajamentul CA-ului in aceasta directie va trebui sa fie clar formulat.
Ar fi bine sa intelegem ca actualul CA al BVB nu trebuie sa se substituie executivului BVB; nu sugerez in nici un fel cum ca ar vrea, dar am auzit in piata unele comentarii cum ca, urmarind exemplul guvernului, CA-ul ar trebui sa aiba intalniri saptamanale de lucru. Odata selectat directorul general, abordarea actuala mai ‘hands on’ a Consiliului va trebui sa se estompeze lasandu-i directorului general indeplinirea atributiilor fara interferente nedorite si care ar putea sa-i submineze autoritatea atat in interiorul cat si in afara institutiei pe care acesta o va conduce.
De asemenea, noul CA si noul director general nu trebuie priviti impreuna ca un panaceu universal si cu efect imediat pentru vindecarea unor boli mai vechi ale pietei bursiere romanesti.
Imi este teama ca multa lume subestimeaza inca dificultatea mandatelor noului CA al BVB si a viitorului director executiv. In afara greutatilor obiective sunt inclinat sa cred ca va exista o presiune continua din afara, inclusiv din partea media, presiune izvorata mai ales din uriasele asteptari ale majoritatii celor implicati in piata de capital locala.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Despre autor
Te-ar putea interesa și:
