A experimentat reusite, dar isi recunoaste cu nonsalanta si esecurile. Teodora Migdalovici si-a dezvoltat propria afacere, dar nu se considera un om de business, fiind un consultant pentru oamenii de business\".
Nume, Prenume: Teodora Migdalovici
Functia: oficial - Alchimist, migdale amare.
Onorific Ambasador al Cannes Lions in Romania
Varsta: 31
Stare civila: intrebare personala. Am voie sa nu raspund ?
1.Ce studii ai urmat?
Studii private, cu profesori de top. La capitolul studii recunoscute de statul roman - Facultatea de Litere. Simultan cu facultatea si post- universitar, am facut training constant la specializari in strainatate, in domenii in care voiam sa fac performanta comunicare sub toate declinarile ei (de la gandire creativa si studiul ideii pana la branding si pr). N-am ratat nici subiectul marketing politic. De altfel am fost sapte ani cumulati in 2 partide de orientare liberala Partidul Aliantei Civice si, dupa absorbtia acestuia de catre PNL, am intrat in povestea partidului care cultiva doctrinar antreprenopriatul si proprietatea privata. Am abandonat (nu se potriveau teoria cu practica), dar asta e alta poveste.
2.Care a fost primul job pe care l-ai avut?
Ca neoamenii, n-am inceput cu unul, am inceput cu vreo trei simultan: eram unul dintre cei trei iezi cucuieti din echipa profesorului Nicolae Manolescu facea o emisiune savuroasa cu oameni luminati. Emisiunea se numea Profesiunea mea, cultura. Scormonitul dupa experimentele din artele vizuale insemna slujba de zi si cea de noapte (in zilele de emisie plecam mult dupa miezul noptii de la Pro TV). Diminetile mergeam la scoala. Predam. In timpul liber (atat cat era dadeam meditatii la franceza).
3. Care sunt principalele trei pasiuni ale tale?
Risc, ( ma lupt cu morile de vant) si castig.(imi place adrenalina, trebuia sa ma fac pilot de curse). Intru in proiecte complicate si de anvergura, carora nimeni nu le da nici o sansa si le transform in povesti de success. De altfel, la un moment dat don quichote era porecla pe care mi-o dadusera amicii. Azi tot ei vin cu morga serioasa la purtator si idei aparent utopice la dosar au invatat ca pentru mine imposibil e un concept care motiveaza si provoaca. Niciodata nu descurajeaza.
Vorbesc si scriu despre ce citesc. Sunt generoasa, lucrurile care te ilumineaza si-ti redeseneaza reperele merita impartasite. Scrisul imi face bine si mie si altora. Deconecteaza.
Sa descopar oameni, locuri si lucruri care sa-mi bucure retina. Oriunde ar fi. Incantarea ultima atunci cand gasesc pepite sub stratul de noroi, explorind dincolo de indiferenta altora, dincolo de prejudecati si conventional.
4. Care este ultima carte citita?
La mine lectura e o poveste continua. Si simultana. Nu citesc o carte cap-coada si pe urma sar la alta. Merg in tandem carti de specialitate cu celelalte. Asadar: carti in lectura: art lover a biography of Peggy Guggenheim de Anton Gill, Creative Effectiveness 2006 a lui Ralph Langwost si Talk to the hand a lui Lynne Truss. Care e mai seaca, dar tot in directia Ghidului Nesimtitului bateuite, asta e o carte citita, recitita, citata si recomandata in ultimele 2 luni.
Paraschivescu e absolut exceptional savuros, coroziv si atat de pertinent in demonstratia lui despre metehnele romanesti.
5.Ai un film sau un serial preferat?
Filmul mut, ca gen. Spune atat de multe. E o demonstratie ca nici tehnica si nici banii nu fac totul. La inceput a fost ideea, creierul si un dram de pasiune.
6.Ce tip de bautura preferi?
Johnnie Walker. Pentru ca merge mai departe, orice s-ar intampla. si pentru momentele de glorie, Veuve Cliqot.
7. Care este publicatia economica pe care o preferi din Romania? Dar cea din strainatate?
era sa spun Tabu. In felul ei, e si ea o publicatie economica, nu? Ca si in subiectul cartilor, desi imi plac ierarhiile, e greu sa fac un top si sa aleg primul listat. Capitalul m-a sedus in istoria primilor sai ani, dar ajunge nesmintit in fiecare saptamina pe masa migdalelor amare, semn ca ramane unul dintre repere. Ne place mult Business Week ca filosofie, si e mare lucru ca avem si vocea locala a publicatiei. Sa cititi numarul despre Puterea razbunarii si a urii in lumea afacerilor. E graitor ca tema de gandire si suporta dezvoltari de roman. Mai degraba decat publicatii economice favorite, am condeieri favoriti pe zona de business.De la Businessmans la The Marketer, de la oamenii din BMG la cei din Publimedia, de la Eurolider la paginile de specialitate ale publicatiilor de ritm cotidian operez o selectie personala si la propriu si la figurat. Ma uit mai degraba dupa scriitura si un anumit tip de documentare/ investigatie, decat dupa o publicatie anume.
La fel e si pentru presa straina. Prefer scriitura britanica are mai mult umor si mai multa acuratete decat cea franceza. Dintre toate de la BBC-ul de profil la Financial Times, favoritul ramane The Economist. Au un gust desavarsit pentru analiza. Imi place privirea de ansamblu asupra chestiunilor economice operate prin lentila dinamicii sociale. The Economist e aproape un jurnal de antropologie casatorit cu unul de curente in arta grafica. Si e inspirational ca brand de presa. Constructie impecabila. Incepand de la librariile cu acelasi nume si terminand cu conferintele internationale, continutul publicatiei e cultivat si sustinut in multe alte feluri: graitor, miezos si coerent.Iar printurile lor sunt anual premiate la Cannes. Ce ne place mult parcurgem pe paginile de net, ce ne place foarte mult vine si in hard copy.
8. Care este ora la care ajungi in mod normal dimineata la birou?
N-am ora fixa. Biroul e ca acasa pot sa raman pana noaptea tarziu sau sa vin in weekend. Acasa e ca la birou un desktop si un laptop, de toate pentru toti. Biroul, ca stare de lucru, e in mintea mea. Biroul, ca spatiu, e aproape o zona de relaxare: pot simti de la fereastra lui orasul, si daca esti putin poet, sa descoperi fiorul lui din bube, mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi ( ne-am mutat chiar pe strada lui Arghezi). E locul central, de Bucuresti vibrant, de unde plec si unde primesc musafiri. E o casa deschisa, o ceainarie, un laborator alchimic.
9. Cate ore petreci in medie pe zi la birou?
Greu de cuantificat. Sunt zile in care vin prima si plec ultima si zile in care nu merg deloc. Pentru ca sunt zile de lucru cu echipa si de interactionat cu oamenii si zile in care am nevoie de recluziune si de introspectie. Imi iau pastile scurte de respiro in care nu aud telefonul, nu deschid televizorul si nu citesc mail-ul. Lucrez intens si cumva in afara ritmului cotidian.
10. Ai un model in afaceri? Daca da, cine este acesta?
N-as spune model. As spune oameni pe care ii admir pentru modul in care fac business cuplul Zoltan Szigeti-Mihaela Nicola, echipa de la Carturesti, Catalina Stan de la BDR, echipa de la DDResearch, Alexandru Raducanu de la The Marketer. Lista se poate extinde. Fiecare dintre cazuri e, in fapt, o exceptie de la regula. Zoltan si Nicola pentru ca au facut performanta in business cu sau fara numele Ogilvy, demonstrand ca nu cartea de vizita il face pe omul de afaceri, ci un anumit aparat de competente. Cei de la Carturesti, pentru ca au facut dintr-o poveste de inima un business de success, pornind de la zero si sub. Si care, atentie, au pastrat vie filosofia proiectului si dupa ce au atins pragul bunastarii financiare. Catalina Stan pentru ca a demonstrat ca se poate sa faci si afaceri, si pr fara compromisuri, sa-ti mearga bine si sa ramai un domn / ma rog, o doamna, orice s-ar intampla. DD Research, pentru ca au intrat acum cativa ani pe o nisa delicata cea a cercetarii. Au transformat o poveste de rigoare academica intr-una de business fara sa-si piarda umorul, bunul simt si caldura.
Dar modele in business nu am. La drept vorbind, nici nu sunt un om de business, sunt un consultant pentru oamenii de business. Miza laboratorului meu alchimic e sa transform riscul in potential si potentialul in success, folosind strategii de comunicare. Bunastarea celor pe care ii consiliez se rasfrange si asupra structurii noastre.
Dar noi nu suntem si nici nu vom fi niciodata un mecanism de facut bani pe banda rulanta. Suntem exclusivisti si avem fee-uri exclusiviste. Si in aceeasi linie, avem abordari personale si proiecte tratate personal cu un maxim de atentie. Putin si bun, putin si scump, dar putin, en fin de compte. Asadar, la final, cuantificabil la capitolul finante, nu vom concura niciodata cu clientii nostri. Pe ei doar ii consiliem. Masura succesului nostru se masoara in reputatia celor pentru care lucram. Pe urma lucrurile sunt simple: bunul nume e un magnet pentru bunastare.
11. Care este cea mai mare reusita profesionala din cariera ta?
Cand un client de talia Coca-Cola m-a cautat si ales sa-i scriu istoria recenta, in Romania. Piata geme de oameni de scriitura, de consultanti si analisti, de profesori si oameni de comunicare. Ei m-au ales pe mine, sustinuti fiind de cei de la McCann PR. A fost complimentul ultim, dupa cel oferit de Cannes, atunci cand am ajuns sa-I reprezint in Romania. Coca-Cola e unul dintre cei mai mari investitori in publicitate la noi si un jucator la scara universala, care aproape ca a inventat globalizarea. Cand o companie care are o astfel de istorie si-un un anumit tip de exigente vrea sa lucreze cu tine si la final iti multumeste pentru rezultat fara ipocrizie, e un cec in alb pentru orice colaborare ulterioara.
12. Care a fost cel mai mare esec profesional din cariera ta?
Am avut foarte multe esecuri si o spun fara complexe si cu o mandrie asumata. De unde credeti ca am avut atata energie pentru succese? Esecurile m-au motivat teribil si m-au ajutat mereu sa fac un pas mai departe. Am functionat mereu pe principiul fiecare sut in fund e un pas inainte. Am ajuns foarte departe, deci ne putem imagina ce-a stat in spatele seriei de succese. Dar ca sa raspund intrebarii cel mai mare esec profesional a fost unul aproape personal. Intr-o proportie dramatica, oamenii pe care i-am ajutat sa obtina posturi interesante, sa se educe si sa evolueze in cariera, indivizi pe care i-am incurajat si recomandat, n-au ratat ocazia de a ma hacui cand eram cu spatele la ei. Am atat de multe cicatrice de la injunghierile acestor replici de Brutus, incat spinarea mea e inatacabila:nu mai e loc de injunghiat si nici sange nu mai curge. Tradarile nu ma mai afecteaza si nu ma mai ating. Nici sa le cuantific nu ma mai intereseaza. Merg pur si simplu mai departe si-mi spun: urmatorul. Marius Tuca, un personaj de o calitate umana cu totul aparte, mi-a spus odata o vorba atat de adevarata: nimic nu e mai apasator pentru oameni nici macar ura, decat greutatea recunostintei. Pentru asta nu te iarta nimeni..
13. Nominalizeaza trei oameni de afaceri din Romania pe care ii admiri cel mai mult.
Pas.
14.Ce linie aeriana preferi in zborurile de business internationale?
Air France. Pentru ca la mine business si o picatura de vacanta merg mana in mana.
15. Cate carduri detii?
Patru. Asta pentru ca suportul meu favorit de carduri miniatural si cu valaore sentimentala, nu iubeste cantitatile. S-atunci pun acolo doar strictul necesar. Restul majoritatea de club, frumos organizate in alte port-carduri, intra in categoria decorative si pot fi uitate in poseta de ieri sau de alaltaieri.
16.Unde ai petrecut ultima vacanta?
La Lille, pe domeniul De Guise, aproape de locul unde s-a inventat La Mandarine Napoleon. Dar adevarul e ca nu prea am vacante pure. Sunt, mai toate, mariate cu o componenta de business. Asa m-am obisnuit si asa ma simt bine. Si la fel au stat lucrurile si cu Lille. Post Lille, intre intalniri, am dat o fuga la Versailles si una la Londra.
17. Care ar fi destinatia unei vacante perfecte din punctul tau de vedere?
Nu stiu daca e vorba de destinatie, cat e vorba de stare si decor. Nimic prea complicat. Insula destul de pustie, apa turcoise, mult alb, fructe de mare, fructe, nisip nu pietre, pesti colorati aproape de mal.Confort fara opulenta. Carti, un laptop preferabil cu conectare la net fara telefon, fara ghita, fara fita, fara haloiman, fara televizor, fara contor, fara show off, fara motoare ambalate.
18. Ce masina conduci?
Masina timpului. Slentioasa si eficienta. Migdale amare e un laborator alchimic. Se petrec la noi lucruri miraculoase, iar scurtatura in timp si redesenarea fericita a viitorului fac parte din nomenclatorul nostru de activitati cotidiene.
19. Unde te vezi peste 5 ani?
Probabil autor al unui bestseller auto-biografic despre macelurile, tradarile, tupeul infinit al unora, mediocritati victorioase si spectacolul tranzitiei din business-ul de la noi. Publicata, desigur cu pseudonim, undeva, in America Latina sau in Kazakstan.
Am avut un noroc extraordinar: in vremea in care abia imi luasem buletinul, am cunoscut niste oameni mari, vorba sloganului de la Cariere. De la ei, foarte de timpuriu, am invatat ca viata altora, dar si a ta, trebuie luata ca un spectacol. O astfel de abordare cu distanta te ajuta sa analizezi mai bine, sa te detasezi de dramoletele de moment, sa-ti exersezi simtul umorului si sa te iei peste picior inclusiv sau mai ales pe tine. Asa avansezi cu spor. La un moment dat, acest spectacol continuu in care am fost mai ales spectator, merita pus in pagina. Nu?
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
