Acesta a apreciat ca in acest an nu este posibila aparitia unor emisiuni de valori mobiliare din aceasta categorie, deoarece mai trebuie emise regulamentele Bancii Nationale a Romaniei /BNR/ si ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare /CNVM/ si, de asemenea, ar mai fi necesare clarificari ale unor aspecte legate de securitizare, de codul fiscal si aspecte contabile.

"In cazul obligatiunilor ipotecare, aspectele contabile si fiscale nu au un impact semnificativ, iar daca BNR emite reglementarile in aplicarea legii pana in luna iulie, anul viitor vom vedea primele obligatiuni ipotecare", a spus Andrei Burz Pinzaru, care a adaugat ca, teoretic, acest fapt ar fi posibil chiar din 2006, insa pregatirea unei emisiuni de obligatiuni necesita un timp mai lung.

Reprezentantul Deloitte Romania a afirmat ca primii emitenti de obligatiuni ipotecare vor fi foarte probabil bancile mari cu participare straina care opereaza in Romania, pentru ca este de presupus ca au pregatit terenul din punct de vedere al procedurilor interne, de o maniera care sa le permita utilizarea unor mecanisme financiare mai sofisticate, cum sunt obligatiunile ipotecare.

Patru legi care reglementeaza acest domeniu in Romania au fost publicate in luna martie 2006 si se asteapta sa aiba un impact semnificativ asupra pietei financiar-bancare autohtone - legea creditului ipotecar, legea bancilor de credit ipotecar, legea securitizarii creantelor si legea obligatiunilor ipotecare.

Prezent la o conferinta pe tema creditului ipotecar in Europa de sud-est, organizata la Bucuresti de Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala /USAID/, reprezentantul Deloitte Romania a precizat ca BNR si CNVM ar trebui sa emita regulamentele pentru bancile specializate de credit ipotecar pana pe data de 2 iulie 2006, cele pentru securitizarea creantelor - pana la 12 iulie 2006, iar cele pentru obligatiunile ipotecare - pana la 22 iulie 2006.

Citeste si:

In ceea ce priveste securitizarea, acest cuvant nici macar nu exista in dictionarul romanesc, inainte de aparitia legii. De acest mecanism pot profita toate societatile al caror model de afacere genereaza un flux continuu si predictibil de numerar - firmele de leasing, telefonie, cablu, furnizorii de internet.

Atunci cand are nevoie de un credit, o societate comerciala trebuie sa mearga la banci, practic nu se duce direct la investitori ci la un intermediar - banca - entitate care nu imprumuta proprii bani ci banii atrasi. Securitizarea este numita pe plan international dezintermediere si permite practic "ocolirea" bancii.

Firma care are fluxul de creante cesioneaza acele creante unui vehicul investitional - entitate special reglementata de legea securitizarii, care nu are ca scop obtinerea de profit, ci convertirea acelor creante in valori mobiliare. Spre exemplu, o societate de leasing cesioneaza creantele de incasat din contractele de leasing unui vehicul investitional, care emite valori mobiliare - obligatiuni, ce sunt cumparate de investitori, iar fluxul respectiv de bani vine la firma care a cesionat creantele.

Titularul creantelor nu emite direct obligatiunile ci apeleaza la asa-numitul vehicul investitional, pentru ca este posibil sa detina creante de o calitate mai buna decat situatia sa financiara de ansamblu, deci dobanda la care o sa atraga fonduri va fi mare, in timp ce rating-ul vehicului investitional este dat de calitatea acelor creante, si aceasta entitate poate atrage banii investitorilor cu costuri mai mici.

Un al doilea motiv ar fi ca sunt investitori care nu vor sa plaseze bani intr-o anumita societate, dar sunt interesati sa investeasca in aceste active ale societatii. In Europa Centrala si de Est, cel mai mare jucator in domeniul securitizarii activelor este Unicredit Group, care gestioneaza active de 10 miliarde euro si in ultimii trei ani a derulat in regiune tranzactii de securitizare in valoare de un miliard de euro, potrivit reprezentantului grupului bancar Unicredit, Tim Nicolle