Parinti care lucreaza in comertul exterior, liceul german, sef de promotie la ASE (Comert Exterior) in ’86. Putini sunt cei care au putut visa inainte de ’90 la astfel de oportunitati, iar Octavian Radu le avea. De ce sa vrei sa pleci dintr-un loc care iti oferea sanse inimaginabile pentru muritorii de rand? „Aveam prea multa ura in mine. Stiam ca aici, pe termen mediu, nu se poate face nimic. Oricat de bun as fi fost, nu aveam decat «marea sansa» ca, peste cativa ani, sa ajung ministru… UNDE? Intr-o tara condusa de Ceausescu, pe care nu-l vedeam mort curand”, spune patronul holdingului RTC (Radu Trading Company). Asadar, Octavian Radu a ales s-o ia de la capat, „afara”. N-are de ce sa regrete: aventura a fost cat se poate de rodnica.

Fuga in Germania, via... Yemen

„N-am mai suportat! Eram in Germania de Est si vedeam chiar si asa care e diferenta dintre noi si ei. Nu puteam s-o sterg pur si simplu «dincolo», eram necopt pentru asa ceva. Însa am avut sansa unei delegatii in Yemen. Securistii nu credeau ca se poate pleca de acolo. Eu am facut-o! Am ajuns in cealalta Germanie, dincolo de cortina. Dar nu era cum credeam”, isi incepe saga Octavian Radu. Avea statut de rufugiat, nu avea voie sa lucreze legal, dar bani ieseau si altfel: „Ii invatam limba germana pe alti refugiati, le traduceam, iar in timpul asta mi-am echivalat studiile. Am facut doi ani intr-unul, si nu pot sa spun ca mi-au folosit imediat. Scriam anunturi in ziarele cu slujbe pentru emigranti si cand descriam ce stiu sa fac toata lumea credea ca fac bancuri“. Pana la urma, s-a angajat la o firma de distributie de papetarie.

De la angajat la partener de afaceri

In ’88, Octavian Radu si-a gasit de lucru in Hamburg, la un depozit angro de hartie. „In scurt timp, le-am crescut cu peste 60% vanzarile. N-a fost greu. Nu controlau prea bine costurile. Iar eu le-am facut o analiza venituri/cheltuieli, lucru pe care-l stiam din facultate, din Romania. Normal ca am fost apreciat, dar m-am hotarat sa plec”, rememoreaza patronul RTC. Isi dorea afacerea lui, pe care sa o conduca asa cum voia.

„Nu-mi place sa fiu salariat! Sunt un tip cooperant, lucrez in echipa, dar intotdeauna am avut impresia ca sunt mai bun decat cei care-mi sunt sefi. Asa ca mi-am deschis prima firma. Multi m-au crezut nebun, aveam o slujba bine platita. Erau inchistati, invatati cu o slujba calduta, eventual platita de stat”.
Initial, firma avea doar un fax si doi „angajati”: Octavian Radu si fosta lui sotie. „Pare ciudat pentru lumea de azi, dar faxul mi-a adus bani acum 15 ani. Faceam legatura intre lumi care se intalneau dupa 50 de ani. Era o lipsa imensa de informatii intre cele doua parti, iar eu am suplinit-o. Nu faceam decat sa pun in contact oameni, produse, afaceri, eram intermediar, meserie care acum, in lumea Internetului, aproape a murit”. Octavian Radu recunoaste ca marele sau avantaj a fost cunoasterea lumii din care venise, dar si legaturile cu vechii parteneri occidentali. Intr-un an a devenit principalul partener de afaceri al fostului patron.

Primul milion

„Nu ma feresc sa spun cum l-am facut. Dar nu mai stiu exact cum sa-l calculez: atunci erau marci, venisem deja in Romania. Primul milion de marci l-am avut in cont la un an dupa ce am intrat in afaceri, la sase luni dupa ce deschisesem firma in tara. Dar cei mai multi bani au venit atunci din Cehoslovacia si Polonia”.

Citeste si:

A avut un soc la intoarcerea in tara, la vama. „La toate granitele am dat atentii, dar la granita cu Romania le-am incarcat vamesilor masinile cu produse occidentale. Cam asta e diferenta: acolo nu esti obligat sa dai, aici erai obligat, era o forma de santaj. Daca-mi tineau camionul in vama doua zile, plateam 500 de marci stationarea, iar daca dadeam spaga 100 de marci, treceam imediat”. Totusi nu uitase cum merg treburile prin tara, iar acest fapt a fost in avantajul omului de afaceri. Nemtii erau speriati in general de Est, iar in Romania estul devenise salbatic: mineri, copii bolnavi de SIDA, ajutoare furate de la gura micutilor din orfelinate. „Lor li se parea aberant. Eu stiam ca asta e Romania, cu bunele si cu relele ei, cu necesitatea de a unge rotite. Dar acum zece ani m-am hotarat sa nu mai trec nici macar granita cu masina. Nu voiam sa mai fiu implicat in acest sistem corupt”, se revolta Octavian Radu.

Imperialistul roman

De obicei, cand spui holding, gandul zboara la mari companii internationale. RTC este o astfel de asociere, inregistrata afara, dar proprietarii sunt cetateni romani. „Acest tip de asociere nu are o legislatie prietenoasa in Romania. Se aplica o dubla impozitare la impartirea dividendelor si de aceea am ales sa inscriu holdingul in Cipru”, explica Radu. Cu peste 40 de firme, zeci de domenii de activitate, mai mult de 2.000 de angajati, o cifra de afaceri de peste 100 de milioane de euro anual, RTC Holding este una dintre cele mai profitabile firme din Romania, lider de piata in distributia de papetarie, birotica, de retail produse media. Iar acest an se anunta din nou unul foarte bun. „Facusem previziuni bune si pe acest an, pe care multi le considerau exagerate. Dar iata ca au devenit realitate: o crestere a profitului net de 70 de procente si a rulajului de 60%, iar diferentele dintre previziuni si rezultate pe primele sase luni sunt de doar 0,1 la mie”, spune proprietarul holdingului, multumit ca realitatea ii confirma calculele.

N-a dansat tangoul politic decat o vara

A intrat in politica. Parea o incercare sortita esecului, dar s-a inhamat totusi. „Toti imi spuneau sa-mi vad de treaba. Dar m-am ambitionat si am dovedit ca pot sa fac si asta. Am castigat locul de deputat PD de Dambovita de pe locul trei pe liste, judetul a inregistrat cea mai importanta dinamica a schimbarii de vot din tara. Am avut o noua strategie, un nou management al campaniei si am reusit”, adauga multumit Radu. Cu toate astea, a renuntat rapid la viata de parlamentar. „Ma saturasem sa ascult toate aberatiile din parlament. Sunt dinamic, vreau sa fac treaba, dar acolo ascultam cum altii se lauda cu ce n-au facut”. Asa ca s-a intors la afaceri, dar inca nu a renuntat la viata politica. S-ar mai implica, dar intr-o functie executiva. Lumea politica inca il atrage si o priveste cu atentie: „Abia acum am castigat alegerile, dupa ce Monica Macovei a inceput sa faca curatenie in justitie. Daca nu se facea nimic, Romania risca sa devina o tara periculoasa. Democratie este, legi sunt, important e cum sunt puse in practica”, sustine Octavian Radu.

Hobby - munca

Octavian Radu are cinci copii, trei din prima casatorie, doi din a doua. „Unii spun ca trebuie sa munceasca acum pentru ca ai lor copii sa nu mai aiba nici o treaba! E cea mai mare prostie. Ii educ si ei stiu deja ca nu vor primi nimic fara munca”. Pe masura ce discutia inainteaza, Radu relateaza cu savoare amintiri ce-i descretesc fruntea. La un moment dat, se opreste si schimba subiectul: vorbeste cu Petrica, fotoreporterul, care scoate din rucsac aparatul foto. „Am si eu unul la fel, cu obiective de….”. Isi cere scuze dupa zece minute de discutii tehnice intense: „E una dintre putinele mele pasiuni. De mic imi doream sa fac poze. Am facut, dar acum vreau sa-o transform in mai mult decat un hobby. Fac portrete… Ce interesanta e figura unui om pe care crezi ca il cunosti, atunci cand e la masa de canasta! Sa surprinzi momentele de bucurie, de nervi, sau sa-l «prinzi» cand injura, e cu totul altul!”, povesteste entuziasmat Octavian Radu. N-are multe alte pasiuni: ii plac calatoriile, dar nici atunci ochiul omului de afaceri nu oboseste. Pescuitul il plictiseste, vanatoarea e violenta. Poate ceva gen foto-saffari. Mai nou, se gandeste sa publice o carte autobiografica, pe care a scris-o, de fapt a inregistrat-o pe reportofon. Din cand in cand, mai bea cate un coniac si „trage” un trabuc. „Stiu ca-mi fac rau, ca a doua zi ma doare capul, dar asta e, ma prostesc”, chicoteste omul de afaceri. Apoi adauga, serios: „Munca este cea mai mare placere a mea”.

Octavian Radu
VARSTA: 44 ani
STARE CIVILA: casatorit
COPII: 5
Proprietar a peste 40 de firme care formeaza RTC Holding
Avere estimata: 50-100 milioane de euro