Aparitia unei oferte noi, care sa vina din partea unor companii private ce doresc sa ofere locuinte salariatilor sai, este una dintre solutiile viabile pentru deblocarea unei piete imobiliare atipice, cum este in prezent cea din Romania, a declarat pentru Rompres Artur Silvestri, profesor de gestiune imobiliara la UFI Bruxelles.

"Incurajarea antreprizei private, care sa realizeze ceea ce nu s-a reusit prin ANL, este una dintre modalitatile care pot readuce piata imobiliara la o stare de normalitate, in ceea ce priveste accesibilitatea pretului de achizitie a unui spatiu de locuit. Aceasta trebuie sa fie complementara intensificarii procesului de retrocedare. Deficitul ce caracterizeaza piata imobiliara a locuintelor poate fi, insa, acoperit prin solutia traditionala - locuinta de companie, de firma, raspandita in Romania inca din 1930", a precizat Artur Silvestri.

Pentru ca aceasta solutie sa fie cu adevarat o alternativa viabila, trebuie sa existe o schimbare de mentalitate. Aceasta se refera la ideea de proprietate, romanii dovedindu-se, in prezent, cei mai dominati europeni de dorinta de a fi proprietarii locuintei. Daca in UE, media celor care sunt proprietarii spatiului de locuit este de circa 40 la suta, in Romania aceasta este de peste 97 la suta.
,,Aceasta mentalitate noua trebuie sa se suprapuna pe ideea ca nu este esential sa avem proprietate, esential este sa locuim bine, in conditii corespunzatoare. Mitul proprietatii imobiliare trebuie spart o data pentru totdeauna, fiind pagubos, nepractic. Am fost, inainte chiar de 1990, o tara de proprietari, iar in prezent tendinta este de a acapara, sub forma de proprietate privata, tot fondul locativ. In capitalismul dezvoltat, chiria este sfanta. Este adevarat, in unitati imobiliare cu o chirie scazuta, raportat la venitul locatarului", a spus Artur Silvestri.

In societatile dezvoltate economic, oamenii s-au obisnuit sa acorde mai multa importanta altor valori. Astfel, cetateanul plateste o parte relativ mica din venitul sau pentru chirie, iar restul il intrebuinteaza ca sa-si satisfaca echilibrat nevoia de valori spirituale si materiale.

In anii '30, Bucuresti a devenit orasul clasic, traditional, pe care il cunoastem azi prin aparitia, in conditii legislative bine definite, a peste 150 de parcuri cu caracter rezidential. Cartierele "vechi" au fost ridicate pe terenuri aparent neutilizabile, pe maidane, sau pe asa-numitele gropi de gunoi, un exemplu fiind Gropile lui Oatu din Floreasca.

"Toate aceste cartiere au fost ridicate datorita unei finantari realizate printr-o colaborare corecta intre stat si companiile particulare. Compania, prin constructia imobilelor, isi marea patrimoniul, avea o valoare de piata mai mare. Salariatii, la randul lor, locuiau in aceste cartiere platind o chirie mica, deductibila, pe intreaga perioada cat activau in companie. In prezent, ideea aceasta ar putea fi pusa in practica prin asocierea catorva companii. In Bucuresti, cred ca exista circa 10.000 de societati care au puterea financiara pentru astfel de proiecte", a mai precizat Artur Silvestri.

In aceste conditii, rolul statului ar fi sa stabileasca un parteneriat echilibrat cu societatea comerciala. Astfel, o parte din taxele si impozitele pe care societatile le platesc la buget pot constitui un fond special pentru constructia unor locuinte de companie.