Vara trecuta, neavand altceva mai bun de facut, m-am ocupat bucuros de un grup de belgieni veniti pentru zece zile in Bucuresti.

Nu aveau practic nevoie de un ghid profesionist, ci mai mult de un prieten local, care sa-i ajute cu sfaturi si indrumari, iar agentia de turism care i-a adus cauta un tanar cunoscator de limba franceza, dornic de plimbari, care sa stea, mai mult sau mai putin, la dispozitia lor. Erau vreo doisprezece barbati cu varste cuprinse intre 45 si 60 de ani, volubili si plini de viata.

Entuziast, m-am apucat sa le propun excursii si trasee, obiective interesante, vizite la muzee. Erau relativ temeinic informati despre Romania, spre care fusesera indrumati de colegi, rude sau prieteni care fusesera aici cu un an inainte. Au ales o excursie de doua zile pe Valea Prahovei, cu degustari de vinuri la Urlati, vizita la Peles, la Castelul Prejmer, la Castelul Bran, cina vanatoreasca in Sinaia si innoptat la o pensiune rustica, dupa care nu s-au mai aratat interesati decat de Palatul Parlamentului, pe care si l-au programat pentru ultima zi.

Pareau decisi sa nu se prea miste din Bucuresti, si m-au rugat sa le fac rezervari pentru cina pentru fiecare seara, in restaurante bune, preferabil cu specific traditional, si sa le organizez un tur de o zi al Capitalei, in care sa poata sa schimbe si valuta la casele de schimb si sa faca unele cumparaturi.

In dimineata urmatoare (pe la 10:00, nu mai devreme!) m-am dus sa-i iau cu microbuzul. S-au adunat cu greu, cascand de li se rupeau falcile si cu ochii carpiti! Erau adorabili, plangandu-se si lamentandu-se ca n-au putut dormi din cauza muzicii de la discoteca!

Strainii care viziteaza Romania sunt entuziasmati de viata de noapte.

Citeste si:

Cred si eu ca n-au putut dormi, daca au stat toata noaptea in clubul hotelului, la doi metri de boxe, cu frumoasele noastre romance pe genunchi! I-am privit cu simpatie si le-am marturisit ca stiu totul (ospatarii mi-i turnasera). Dintr-o data, am devenit prietenul lor, si au inceput sa vorbeasca toti odata, uimiti de cat whisky pot turna in ele romancele, indignati de prezenta prea evidenta a pestelui, contrariati ca fetele mai dansau si cu alti barbati, si stupefiati ca fetele cereau jos, in discoteca, un tarif, iar sus, in camera, altul. Am ras impreuna cu ei, si le-am propus ca turul Bucurestiului sa inceapa cu vizitarea unei berarii vestite, veche si impresionant decorata in interior. Au acceptat imediat, cu priviri recunoscatoare si plescaituri pofticioase.

In fiecare dimineata din zilele care au urmat, povestea s-a repetat. Erau uimitori domnii mei, cei mai multi ajunsi la varsta pensiei: cata vitalitate, cata dorinta de a trai cu intensitate - macar vacanta! Din acel moment am constatat, si mi s-a confirmat in toate marile orase prin care am calatorit, ca tara noastra este o destinatie, o destinatie tematica. Nu este vorba in nici un caz de turism sexual, ci de "turism de sarm" (concept francez al anilor '90) sau, cum imi place mie sa-l descriu, "turism nocturn" (concept pentru care solicit drepturi de autor!). Pentru ca sunt putini turisti straini care vin la noi in tara ca sa dea bani la prostituate, dar sunt multi tineri de ambele sexe care ne viziteaza marile orase pentru a petrece noptile in cluburile de jazz, de rock ori de manele, si pentru a agata sau a se lasa agatati de prietenosii, frumosii, poliglotii, si mai ales foarte latinii romani si romance. In majoritatea cazurilor nu au loc nici un fel de relatii oneroase, desi de obicei strainii prefera sa achite ei consumatia, drept recunoastere a diferentei in ce priveste nivelul de trai.

Usurinta romanilor de a se exprima in limbi straine faciliteaza relatiile cu turistii occidentali.

Mai mult decat atat, multe dintre relatiile incropite la un dans si-o bere se transforma in prietenii durabile si chiar casatorii. E mult mai bine decat in vremurile in care bietele fete care isi doreau o viata mai buna sfarseau prin a se marita cu barbati usor mai colorati, cu precadere de confesiune musulmana. E adevarat, castigau o viata mai buna, dar nu si o conditie mai buna: societatea romaneasca, reticenta si plina de prejudecati, le marginaliza.

In Romania de azi turismul nocturn exista incontestabil, si o dovedeste dezvoltarea cluburilor exclusiviste din Bucuresti, Timisoara, Sibiu, Cluj, Brasov, si a celor cu functionare sezoniera de pe litoral si Valea Prahovei: ziua - ski ori balaceala, noaptea - haz si zbantuiala!