Duminica am sarbatorit Buna Vestire. In acest an, sarbatoarea ortodoxa a coincis cu cea catolica si, deoarece simteam ca ma sufoc, la propriu si la figurat, in urbea noastra imbacsita de murdarie si orgolii am plecat la Roma.
La Bucuresti ploua marunt, batea un vant de schimbare in rau, iar sfarsitul de saptamana promitea tristeti minulesciene fara speranta. La Roma, in afara de soare, am intalnit strazi aproape la fel de murdare ca la noi, masini parcate pe trei randuri in zone cu stationarea interzisa, sub ochii somnorosi ai politistilor cu chipiuri de maresal, un Tibru cu maluri incarcate de ramasitele trecerii hoardelor de turisti flamanzi si insetati. Si, totusi, n-am simtit nimic din lehamitea de acasa. Nu eram prima data in oras, deci nu noutatea era “cosmetizatorul”. Orasul si oamenii lui detasati iti transmit un sentiment de stabilitate. Treci pe langa cladiri si ziduri incarcate de istorie. Stii, chiar si cand te impiedici de urmele cainilor de buzunar plimbati agale de barbati eleganti, cu fulare colorate infasurate femeieste peste sacourile trendy ce alungesc talia, ca faci parte dintr-un proces care are directie, sens si profunzime.
Frumosul, creat de oameni ca tine in vremurile trecute, razbate din murdaria inerenta produsa de democratia culturala. Nimic in arhitectura strazii nu te agreseaza. Respectul pentru trecut si istorie al edililor orasului, indiferent de oportunitatile castigurilor financiare personale, il percepi ca respect pentru tine si urmasii tai. Parcuri, flori, piete deschise in locuri unde valoarea pe metru patrat depaseste cele mai aberante predictii, sunt pastrate cu sfintenie. Orasul respira si oamenii lui traiesc.
Ca sa intri la Muzeele Vaticanului stai la o coada de cateva ore bune. Nimeni nu intra in fata, nimeni nu vocifereaza, desi a inceput sa ploua marunt. Multi tineri, din toata lumea. I-am regasit, a doua zi, la slujba in aer liber din fata catedralei San Pietro. Mii de oameni, dupa slujba, cu copii si prieteni, s-au asezat la un picnic sub soarele razand, bucurandu-se de viata, fara patimi inutile, fara vanitati schimonositoare de frumusete.
In drum spre aeroport, am trecut pe langa Circus Maximus, unde oamenii alergau, copiii invatau sa merga, pe aleile unde plantele cresc salbatic, in centrul orasului, la doi pasi de cladirile adormite ale institutiilor democratiei. Am trecut pe langa o cladire impunatoare si, cand am intrebat soferul ce este acolo, ne-a raspuns cu umorul de acasa: “E Ministerul Justiei, dar justitia s-a pierdut pe undeva, candva...”.
Vestea buna. Se poate si altfel, chiar daca ai radacini latine. Trebuie doar sa te gandesti la viitor si sa pretuiesti bucuriile simple ale vietii. Nu costa decat putina intelepciune. Cine ne vinde acest produs?
In timp ce la noi se uita legi si dosare prin diferite sertare, la Roma este moda “uitatului” dupa carte pentru bucuria unui semen necunoscut. Fenomenul de book-crossing este unul foarte la moda in SUA si Italia.
Aflati mai multe pe site-ul http://www.bookcrossing.com/faqs
Hai sa il promovam si in Romania! Ceva idei?
