“Dati-mi un punct de sprijin si pun pamantul in miscare”. (Arhimede)
Intr-o lume in care valorile si principiile care guverneaza miscarea si actiunea se reorienteaza tot mai mult spre individ (,un posibil punct de sprijin), cel putin in planul afirmativ, modelele formale cu aplicabilitate generala sunt tot mai des perturbate de variabilele specifice ce definesc submultimile cu nevoi particulare.
Tot ceea ce legea nu interzice, automat, legea permite, este principiul ce ne elibereaza de responsabilitatea subordonarii macrospatiilor definite de generatiile anterioare.
Constructia legilor este un proces ce are la origine o anumita structurare a spatiului de ordonat, o anumita multime de relatii identificate la momentul demararii procesului de reglementare. Spatiile, raporturile dintre variabilele specifice care le definesc, chiar variabilele initiale, se modifica astazi cu o viteza direct proportionala cu viteza de circulatie a informatiei.
Contradictiile dintre reglementari si spatiul in care se aplica apar, in prezent, chiar in faza de implementare a noilor reglementari, deoarece generalizarea, ridicarea de la date la model si, apoi, proiectia rezultatului in spatiul de plecare, necesita un interval de timp mult prea mare in comparatie cu timpul in care schimbarea se produce la baza generatoare de informatie practica.
Altfel spus, timpul de reactie al managerului de proces economic, social sau politic este mult mai mare decat timpul in care variabilele pe care se presupune ca trebuie sa le optimizeze se modifica relevant pentru a permite generalizarea.
Reactia naturala a timpului interior al individului la acest stres al competitiei cu timpul exterior se concretizeaza in diminuarea aleatorie a bazei de date analizate, dependenta in mod strict de valorile ce definesc universul particular al managerului si, implicit, actiunile sale.
Actiunile in echipa acutizeaza deficitul de timp, in conditiile in care echipele sau grupurile informale create pe proiecte impuse de diversificarea problemelor nu sunt omogene, nu se raporteaza la un minim de valori impartasite la nivelul eului interior.
Suntem confruntati, la nivel mondial, cu o criza de fond si nu de forma. Abordarile in optimizarea proceselor umane bazate pe analizele de tip linear nu mai pot acoperi varietatea solutiilor ce se autogenereaza prin canalele informale de informare.
Paradoxal, decizia se segmenteaza si ataca convergenta si continuitatea optimizarilor, crescand costurile materiale si morale ale reglementarilor. Ceea ce astazi functioneaza si da rezultatul dorit, maine poate distruge sistemul pe care il reglementeaza. Cauza o constituie lipsa capacitatii de a defini clar un minimum de valori, universal valabile, necontradictorii, care sa reprezinte axiomele unui spatiu nou, definit de globalizare.
MORALA lumii in care traim nu este definita inca si, din acest motiv, actiunile si deciziile noastre sunt vulnerabile.
Avem nevoie de un minimum de axiome asupra carora sa cadem de acord, sa ne asumam respectarea lor in fond si nu in forma, in constructia actiunilor nostre, pentru a armoniza timpul nostru interior cu timpul exterior pe care noi l-am descatusat atunci cand am daruit lumii anonimatul spatiului virtual al netului!
