Azi dimineata m-am trezit cu acel sentiment inconfundabil ca maine incepe vacanta. Vancanta mare! Plutea in aerul proaspat, pe strada spalata cu resurse proprii, in stil european de vest, in cinstea zilei Europei, promisiunea de bine ce insotea, pe vremea liceului, perioada in care se incheiau mediile generale cand, pana si “profa” de chimie se comporta uman.
Ce nu facem in vacanta, pe langa faptul ca se presupune, fals pentru unii dintre noi, ca nu mai muncim. Nu mai citim presa, nu ne mai uitam la televizor si nu ne mai “ambalam cu frana pusa” daca sesizam incompetente crase in actiunile celor responsabili “cu linistea noastra”.
Din nefericire, telefonul a sunat si m-a adus cu picioarele pe pamant. Pana la vacanta mai am cateva examene de dat. Unul la “educatie cetateneasca”, pe 19 mai, unul la “intuitie fiscala”, apropo de declaratiile contradictorii privind modificarea (a cata oara?) a codului fiscal inainte de sfarsitul lunii iunie si, poate, cel mai greu dintre toate, definirea parametrilor economici pentru Romania in bugetul companiei pentru anul 2008.
De ce e atat de greu sa faci o predictie sustenabila asupra pietei romanesti de peste 12 luni? De ce orice strategie aluneca, invariabil, in derizoriu? De ce, inca, precum cu zece ani in urma, avem nevoie de un profesor bun de gramatica sa ne citeasca paragrafele de lege care ne gestioneaza conturile de venituri si cheltuieli?
Cautand raspunsurile, am ajuns, de fiecare data, la definirea competentelor si a criteriilor de evaluare a calitatii actiunilor celor delegati in exercitarea lor.
Un citat cu autor necunoscut ma obliga sa-mi revizuiesc ipotezele de analiza. “It isn't the incompetent who destroy an organization. It is those who have achieved something and want to rest upon their achievements who are forever clogging things up“. (Nu incompetentii distrug o organizatie, ci frana pe care o reprezinta aceia care au avut candva niste realizari si se cramponeaza in continuare de ele).
Daca este asa, inseamna ca, odata cu consolidarea unei anumite organizatii creste si capacitatea de a frana inovarea generatoare de crestere organica. Din aceasta perspectiva, organizatiile in care echipele sunt consolidate prin exercitiul repetat al optimizarii unui model acceptat de majoritatea membrilor, se transforma in spatii inchise comunicarii cu complementarul dinamizat de alimentarea permanenta cu informatie si situatii critice.
Competentele sunt definite, cel mai adesea, ca fiind abilitati de actiune intr-un spatiu definit de standardele ce reglementeaza calitatea finalitatilor. Competentele implica, deopotriva, cunostinte, aptitudini si, mai ales, atitudini specifice. Aceste trei dimensiuni sunt egal de importante atunci cand analizam gradul de competenta al unui manager de proces, fie el in zona economica, administratie publica sau politica (daca definim politicianul ca manager de proiecte).
Cea mai dificila alegere pe care trebuie sa o fac, in postura de director de resurse umane, este atunci cand trebuie sa promovez pe cineva dintr-un colectiv in care toti stiu foarte bine sa faca ceea ce fisa postului le-o cere. Aleg pe cel mai eficient, pe cel care stie sa execute operatiunile din departament la standardele cele mai ridicate sau aleg persoana cu atitudinea cea mai apropiata de proiectia virtuala a organizatiei in viitorul apropiat? Aleg o persoana care sa garanteze perpetuarea actualelor standarde sau persoana care este orientata spre schimbarea acestora, chiar daca acest tip de personalitate deranjeaza? (in masura in care, orice schimbare de fond, prin bulversarea care o genereaza, creaza intotdeauna disconfort si nesiguranta pentru toata lumea).
Daca in mediul de afaceri, in sectorul privat, nevoia de competente este alimentata de nevoia de profit, in zona administratiei publice si a politicului, unde banii se cheltuie, nu se produc, mecanismul de gestiune a competentelor este unul greu de construit. Institutiile si organizatiile, prin obiectivele care le determina existenta, au standarde conectate la o morala, de regula virtuala, a carei exercitare permanenta poate fi garantata doar de sursa de alimentare (reprezentata de contribuabil, in cazul administratiei publice sau de electorat, in cazul politicului).
Definirea, acceptarea si raportarea individuala, a fiecaruia dintre noi, la un minim de standarde care sa defineasca spatiul romanesc reprezinta, cred eu, garantia ca profesorul de gramatica poate pleca in vacanta mare! Cu legatura sau fara, dupa cum va place, va propun sa reflectam la ceea ce spunea, candva, George Bernard Shaw:
“Democracy substitutes election by the incompetent many for appointment by the corrupt few.”
