Mai actual, dupa mine desertul!
Suntem obisnuiti sa traim in prezent, eventual cu nostalgii pentru un trecut idealizat.
De ce fac aceasta afirmatie? Deoarece, atunci cand conditiile in care suntem obligati sa actionam sufera modificari de structura, nu avem un back-up. Primul lucru pe care il facem cand suntem in impas este sa-l gasim pe VINOVAT. De regula, fara forma si fara nume.
Acum cateva zile, a venit la mine un domn respectabil cerandu-mi un ajutor material pentru a refinanta un imprumut facut intr-un moment de exaltare. Si-a dorit redecorarea urgenta a locuintei cu o dobanda de 29%, cuantum pe care l-a constatat dupa cateva luni de plata a ratelor. Incercand sa aflu ce l-a determinat sa actioneze atat de descoperit, l-am intrebat daca si-a construit o strategie de criza pentru returnarea imprumutului. Mi-a raspuns senin ca nu si-a pus problema dobanzilor adaugate la costurile imediate.
Am o cunostinta cu apetit mare in domeniul plombelor imobiliare. Cum vede un teren de vanzare intre doua case se gandeste la un CUT cat mai generos. In general, plombele ce le pune sunt pe strazi cu mai putin de 6 m. largime unde, intre doi tei jigariti, panditi sa se usuce pentru locul de parcare ce va rezulta se inghesuie, blocand orice urma de speranta pentru intrarea unei ambulante, cativa bolizi pe masura pretului pe m.p. al zonei. Cand l-am intrebat pe imberbul investitor de ce nu face garaje la subsol, mi-a explicat ca asta ar ridica costul investitiei. Cand l-am intrebat daca, pe termen lung, pretul zonei ar putea scadea datorita lipsei facilitatilor de parcare, mi-a raspuns ca asta este problema viitorilor proprietari. Cand l-am intrebat daca este moral sa faci o afacere utilizand facilitatile unui spatiu public, nu ne-am mai vazut.
Bucurestiul arata ca un desert minat. De ce? Cei care ar trebui sa construiasca strategii viabile (si, mai ales, sa le implementeze) se marginesc sa se disculpe cand apar pe prima pagina a ziarelor, atunci cand ploua abundent si rigolele necuratate de un secol sunt baraje solide pentru lacuri de conjunctura, cand ninge inoportun si strazile laterale seamana cu ulitele copilariei bunicilor, cand asfaltul se incalzeste la 55 de grade si batrani sau, mai nou, tineri soferi buimaci cauta o umbra de copac (cati au scapat de cunostinta mea mentionata anterior) unde sa lesine pana cand ambulanta, ce foloseste rutele ocolitoare supraaglomerate, ajunge pentru a constata decesul. Cei mai putin preocupati de prezent sunt functionarii publici ce stampileaza de zor autorizatii de constructie pentru cladiri ce nu au nimic de a face cu calitatea de viata europeana.
Intr-o astfel de lume nebuna in care, zilnic, din trei benzi de circulatie pe sens ramane una (daca esti norocos si nu esti obligat sa calci banda continua in fata masinii de politie ce are grija sa-ti masoare constiincios viteza de rulare intre doua basculante si o caruta), am aflat ca avem una din cele mai moderne legi in domeniul pensiilor private, obligatorii.
Daca sunteti tineri, munciti si ganditi la vedere, aveti dreptul si marea oportunitate de a trai mai mult decat pana maine. Voi puteti sa ne demonstrati ca sunteti altfel. Pentru mine, modul in care generatia pensiilor obligatorii va intelege sa-si cumpere „vara sanie” va fi argumentul cel mai relevant pentru care ar merita sa faci investitii pe termen lung in Romania.
Daca, la sfarsitul lui noiembrie, vor fi doar cativa rataciti in cautare de fond privat, inseamna ca Romania merge pe calea cea buna.
Daca se va intampla insa, ca la depunerile de proiect, pe vremurile de trista amintire, inseamna ca trebuie sa caut un alt loc in lumea larga unde sa-mi plang „iluziile pe care le-am avut”!
