Cel mai greu moment din timpul anului este acela cand ne intoarcem din vacanta mare. Fie ca suntem elevi de liceu, studenti, la inceput sau final de cariera, primele zile dupa relache sunt cele cu randamentul cel mai scazut. Ne readaptam? Cred ca este un fenomen cu implicatii negative pentru capacitatile noastre creative.
Dupa ce ne-am permis sa evadam din spatiul ingust al reflectarilor impuse de ceea ce numim, stiintific, cultura organizatiei din care facem parte, dupa ce ne-am permis sa luam decizii “on the spot”, guvernate intuitiv de nevoia de bine nesofisticat, suntem obligati, de sistemul care ne finanteaza escapedele, sa ne reintoarcem in labirintul reflectarilor controlate ale spatiului ce, prin optimizare si exploatare, genereaza profit.
Cei ce calatoresc frecvent prin natura pozitiei ocupate, de regula intr-o multinationala, sunt supusi acestei presiuni generatoare de stres de fiecare data cand se intorc la birou. De pe scaunul biroului tau, realitatea se vede cu totul altfel decat din sala de conferinte a unui hotel de cinci stele sau de pe veranda unde iei micul dejun copios inregistrand detasat peisajul demn de o reclama de ghid turistic.
De departe, modelul cu care se presupune ca trebuie sa operezi, se simplifica. Inregistrezi doar acele variabile specifice care-l definesc global. Daca ai disponibilitatea sa construiesti strategii punctuale din perspectiva observatorului exterior, vei fi uimit sa descoperi cat de creativ poti fi.
De ceva vreme, de fiecare data cand calatoresc, incerc sa rezolv probleme pentru care acasa am gasit doar solutii chinuite. Las mintea sa zburde. Pun pe hartie tot ceea ce imi trece prin cap. Seara, inainte de culcare, fac cate un rezumat si mi-l trimit pe mail, acasa.
De regula, solutiile de acest fel se nasc din discutii cu oameni intalniti prima data, cu prieteni ce nu i-am vazut de multa vreme. Ideile incoltesc din schimburi de fraze fara final asteptat. Si, brusc, ceea ce de aproape n-am vazut, de departe se contureaza simplu.
Dar ce se intampla cand, odata ajunsa acasa, deschid fisierul ce mi l-am trimis cu entuziasm?
Descopar mii de motive pentru care tot ceea ce am gandit ieri este fantezist si imposibil de implementat astazi. Totul se complica, sub lupa ce amplifica prejudecatile cu care, din comoditate, operez zilnic. Suna telefoane ce impun raspunsuri politicoase, televizorul ma bombardeaza cu informatii irelevante pentru ceea ce ar trebui sa realizez. Minutele se contracta odata cu incrancenarea cu care rezolv probleme de rutina. Sunt la butoane, controlez. Sunt eficienta. Oare?! Maine, o iau de la capat si, dupa ceva vreme, calculatorul ma intreaba daca mesajul cu pricina trebuie arhivat sau sters.
Ceea ce parea simplu cand eram relaxata, acum pare mult prea cumplicat pentru lipsa de timp care ma streseaza. Delete!
Asa se risipesc mesajele criptate ale Universului, pe care le receptam doar atunci cand nu suntem bruiati de propriul nostru gafait in goana dupa rezultate imediate si usor masurabile.
“Pure logic is the ruin of the spirit.” Antoine de Saint Exupery
